Cunoștințe Generale despre Turism

1.1. Istoria Turismului

Dezvoltarea civilizației umane este strâns legată de dorința omului de a se deplasa, de a călători pentru a descoperi lucruri noi, de a cunoaște oameni noi și obiceiuri noi. Marile descoperiri geografice s-au făcut, în primul rând, datorită acestei dorințe, dar și pentru necesități comerciale, pentru cumpărarea de mărfuri sau vânzarea produselor proprii.

Mai târziu, călătoriile au devenit ceva obișnuit, fiind inițial călătorii pentru a studia la diverse școli în străinătate, pentru vizitarea unor prieteni sau a unor rude, pentru a vedea locuri renumite, a merge la băi sau în pelerinaj, dar acum, călătoriile turistice au devenit fenomen de masă, accesibile aproape oricui, majoritatea oamenilor dorind să-și petreacă o parte din timpul liber departe de casă, mereu în alt loc, mai interesant și tot mai îndepărtat.

Datorită acestor deplasări ale oamenilor a apărut necesitatea de a construi “case” sau “cămine” pentru adăpostirea celor aflați departe de casa care, cu timpul, au evoluat de la simple refugii improvizate la marile hanuri de odinioară, de la micile hoteluri – pensiune la marile hoteluri de lux de astăzi, unele fiind adevărate “orașe” de cazare cu toate facilitățile de bussines și distracție.
Pentru a putea aprecia confortul existent astăzi într-o simplă pensiune, nu doar într-un hotel de lux, precum și pentru a putea vedea evoluția turismului de-a lungul timpului, este interesant să citim în documentele vremii ce presupunea, pe la anul 1600, o călătorie la băi, foarte la modă în acea vreme în Austria și Germania.

O astfel de călătorie se făcea, de obicei, cu căruța în care se încărca patul si tot așternutul necesar fiecărui membru de familie: saltele, dune sau plăpumi, perne, lenjerie de pat, de corp, de baie, dar și toate articolele necesare traiului zilnic, sejurul la băi fiind de lungă durată.

Strâns legat de aceste călătorii ale oamenilor, cu timpul s-a dezvoltat sectorul de activitate hotelieră sau industria hotelieră, devenind în unele țări o foarte importantă ramură a economiei naționale, în funcție de potențialul turistic existent.
Principalii factori care determină geneza și evoluția turismului sunt: factorii demografici (prin creșterea numărului populației și calificarea profesională), factorii economici (prin creșterea veniturilor), factorii sociali (prin raportul între timpul productiv și cel neproductiv al omului), factorii psihologici (dorința de cunoaștere specifică ființei umane).

Nevoia fizică și psihică pentru turism, considerat ca un mijloc util pentru refacerea capacității de muncă, decurge din viața oamenilor cuprinși în procesul producției (materiale și spirituale), din consumul tot mai mare de energie nervoasă, determinat, printre altele, de exigențele epocii moderne și contemporane, caracterizată printr-o explozie informațională, de modificarea caracterului muncii prin deplasarea accentului de la aspectele mecanice, apoi energetice, la cele neuropsihice.

Fenomenul turistic este împărțit de către specialiști în trei mari etape și anume:

1. Etapa turismului incipient care este amplasată în perioada antică și a evului mediu
2. Etapa turismului modern amplasată în a doua jumătate a secolului XIX ca fruct al societății industriale
3. Etapa turismului contemporan ca turism social după 1920 iar ca turism de masă după 1950 și devenind în această perioadă o ramură a economiei naționale

1.2. Dimensiunea fenomenului turistic

Turismul are un impact considerabil asupra economiilor societăților și culturilor țărilor în care se dezvoltă. Acesta se manifestă pe o multitudine de planuri: de la stimularea creșterii economice la ameliorarea structurilor sociale; de la valorificarea superioară a resurselor naturale la îmbunătățirea condițiilor de viață. Turismul se detașează de celelalte activități, fiind caracterizat printr-un dinamism înalt atât la nivel național cât și internațional. În zilele noastre el are un caracter de masă, cu implicații asupra evoluției economice și internaționale.

Turismul presupune, în primul; rând contacte umane, atitudini, comportamente și trăiri specifice. Prin acestea el contribuie la îmbogățirea experiențelor umane.

El este considerat un fenomen al timpurilor noastre fiind un răspuns la nevoia de evadare din mediul cotidian stresant, poluat, care reduce într-o mare măsură legătura omului cu natura, în special dacă este bazat pe schimbarea mediului ambiental, pe creșterea necesității de refacere a sănătății, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii.

Putem considera turismul o experiență umană deoarece acesta are întotdeauna un caracter activ. Totodată, el vizează dezvoltarea capacităților umane prin ridicarea nivelului culturii generale a populației, autocunoașterea, autodepășirea, îmbogățirea personalițătii individului sau dobândirea de noi experiențe.

Dorința oamenilor de a vizita și cunoaște cât mai multe și diversificate locuri a determinat internaționalizarea turismului prin:

• Creștrea numărului de turiști străini în volumul total al turiștilor;
• Mărirea distanței de călătorie și a frecvenței deplasărilor;
• Apariția unor noi țări de destinație.

Turismul internațional aduce un aport deosebit la promovarea relațiilor de colaborare cu toate țările lumii și la crearea unui climat cu efecte pozitive în plan cultural, social și chiar politic.

Satisfacerea necesității stringente de refacere a forței de muncă prin practicarea diferitelor forme de turism devine posibilă ca ridicare a nivelului de trai material al populației atestată de creșterea veniturilor individuale, mărirea timpului liber și grija față de om, manifestată în politicile de turism.

Turismul se manifestă ca fenomen geografic prin însăși natura sa (acea a deplasării temporare a oamenilor de la locul de reședință) având ca rezultat transformarea treptată a peisajului zonei de destinație prin amenajarea turistică a teritoriului.

Condițiile naturale ale peisajului geografic (și cele modificate de om) joacă rolul cel mai important, chiar esențial în recreerea omului.

Valoarea de recreere a unui teritoriu este dată de condițiile naturale de care dispune și de modul în care acestea sunt valorificate în favoarea turiștilor.

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate este dependent de mediul înconjurător, „calitatea” acestuia putând favoriza sau împiedica activitățile turistice.

Relația turism-mediu înconjurător este complexă; în general, prin acțiunile întreprinse de organele statului sau agențiile de turism în vederea desfășurării activităților turistice sunt cuprinse și măsuri care conduc la sporirea atractivității lor sau la conservarea și protecția unora dintre componentele mediului geografic înconjurător (de unde și denumirea de „turism verde”)