Confecționer - Suport de Curs - 05
5.1 Norme de calitate
Referitor la produse, calitatea determină măsura în care acestea satisfac cerinţele beneficiarilor şi este rezultatul unor preocupări de creaţie, proiectare, execuţie.
Calitatea este cartea de vizită a firmei producătoare.
Principalele caracteristici de calitate a confectiilor textile sunt:
- Caracteristicile estetice – se refera la model, aspect, tuseu, culoare, grosime, capacitatea de pastrare a formei;
- Caracteristicile de durabilitate – se refera la frecare, rezistenta la cusut, la indoiri repetate, rezistenta la actiunea agentilor chimici;
- Caracteristicile fiziologice si de confort – se refera la comoditatea la purtare si usurinta in intretinere
Controlul documentaţiei tehnice
Controlorul care verifică documentaţia urmăreşte:
- existenţa si integritatea modelului omologat, a şabloamlor, a normei de consum specifice, a miniaturilor încadrărilor, a normativului de croit al comenzii şi a şabloanelor pentru operaţiile de confecţionat;
- concordanţa între prevederile din fişele tehnice şi cerinţele clientului referitoare la modul de execuţie al produselor;
- corespondenţa între mărimea şabloanelor şi dimensiunile prevăzute în standarde sau în specificaţiile clientului;
- corespondenţa între cartelele de mostre şi de asortări ale materialelor, modelul omologat şi prevederile contractuale;
- concordanţa între consumurile specifice şi încadrările la scara redusă.
Controlul se efectuează integral, organoleptic şi dimensional, ca mijloace de control utilizându-se modelul etalon, documentaţia aferentă modelului şi cartelele de asortări. Dacă documentaţia tehnică verificată este corespunzătoare va fi avizată de controlori, după care se poate lansa în fabricaţie produsul.
Menţinerea sub control a calităţii şablonării
Şabloanele trebuie să conţină inscripţionate informaţii tehnice referitoare la:
- elementele de identitate ale şablonului (denumire reper, comandă, mărime, talie);
- poziţionarea şabloanelor pe materialul textil (fir drept). Abaterile permise de la direcţia nominală a reperelor sunt dependente în principal de modul de fixare a deformaţiilor acestora. Astfel, în cazul elementelor la care deformarea se fixează numai prin tratament umidotermic devierile permise sunt de maxim l0°, iar pentru elementele care sunt stabilizate prin cusături suplimentare sau materiale de întărire, unghiul de deviaţie permis este de 15°.
- elemente care asigură precizia poziţionării relative a elementelor de produs (semne de poziţionare, de îmbinare, de control), dispuse atât pe conturul exterior al reperelor cât şi în interior. Acestea pot fi în forma de „V” sau de semicerc şi, datorită faptului că se realizează cu dispozitive pneunatice, au o toleranţă a dispunerii pe contur ce variază între ± 1mm şi ±2mm şi o adâncime de 4-5 mm. Şabloanele au poziţionate marcaje de control la circa 1 cm de marginea conturului exterior care permit verificarea integrităţii reperului.
Prin autocontrol, colaboratorii care efectuează incadrarea urmăresc elementele:
- încadrarea în consumurile specifice stabilite prin proiectare;
- încadrarea tuturor reperelor componente ale produsului pe suprafaţa şpanului, verificându-se înscrierea elementelor de identificare (mărime, talie) pentru fiecare reper;
- desenarea corectă a reperelor, fără suprapuneri şi cu evidenţierea corectă a marcajelor; la materialele cu dungi sau carouri controlarea rezervei tehologice, iar la materialele cu sens, controlarea poziţionării corecte a şabloanelor pe material;
- integritatea şabloanelor utilizate pentru încadrare;
- respectarea firului de urzeală pentru fiecare reper încadrat.
Ca mijloace de control sunt utilizate şabloanele, metrul de croitorie şi cartelele de mostre pentru aprecierea culorii şi a calităţii materialului textil.
Menţinerea sub control a calităţii şpănuirii
Menţinerea sub control a calităţii şpănuirii este realizată de către executanţi, prin autocontrol. Pentru o şpănuire corectă trebuie să se respecte următoarele :
- corespondenţa între numărul de straturi de şpan şi cel prevăzut în documentaţie (normativ);
exactitatea formării şpanului, a tăierii perpendiculare a capetelor de şpan şi a poziţionării secţiunilor acestuia; - calitatea corespunzătoare a fiecărui strat de material component al şpanului şi corectitudinea înlăturării eventualelor defecte;
- respectarea restricţiilor impuse de starea suprafeţei materialelor (şpănuire într-un singur sens);
la materialele cu sens sau pentru materialele cu carouri potrivirea acestora, atât pe lungimea şpanului, cât şi pe lăţime); - asigurarea stabilităţii formei şpanului, prin fixarea corespunzătoare a acesuia prin cleme, punctare sau vacuumare.
Menţinerea sub control a calităţii croirii
Controlul calităţii operaţiei de croire se realizează cu ajutorul şabloanelor de control, verificându-se, pentru fiecare reper, integritatea sa şi modul de poziţionare al marcajelor. Menţinerea sub control este realizată de către executant, care verifică :
- Corectitudinea conturului croit şi marcajele, prin suprapunerea şablonului peste reperele croite. Pentru verificarea preciziei croirii reperelor de acelaşi fel dintr-un şpan se suprapun primul şi ultimul strat din şpan si se apreciază corespondenţa formei celor două elemente cu cea a şablonului.
- Periodic, operaţia de croire este controlată de către conducătorii locului de muncă şi, prin sondaj, de către controlorul ce răspunde de calitatea reperelor croite.
Pentru cazul în care este necesară corectarea formei şi a dimensiunilor reperelor, controlul corectării vizează următoarele:
- verificarea concordanţei între forma şi dimensiunile şabloanelor de referinţă şi cea a primului şi ultimului strat din şpan; totodată, se verifică poziţia marcajelor.
- verificarea simetriei reperelor ce reclamă acest lucru;
- controlarea modului de potrivire al dungilor şi carourilor la toate reperele produsului, comparativ cu mostra etalon.
- verificarea, după corectare, a numărului de straturi de şpan înscris în documentaţie;
- Se efectuează controlul dimensional şi vizual, utilizând metrul de croitorie şi sabloanele de control.
Menţinerea sub control a calităţii termolipirii
Menţinerea sub control a operaţiei de termolipire se realizează de către executant, care verifică:
- respectarea parametrilor tehnologici ai preselor de termolipit, conform instrucţiunilor de lucru corespunzătoare fiecarui tip de material textil;
- controlarea termolipirii corecte a reperelor;
Controlul se efectuează pe baza documentaţiei şi organoleptic. Starea suprafeţei materialului după termolipire, păstrarea dimensiunilor şi a formei, a luciului, a nuanţei şi a tuşeului suprafeţei materialului de bază, cât şi rezistenţa la dezlipire şi flexibilitatea ansamblului pot constitui indicatori de apreciere a calităţii imbinărilor adezive.
Menţinerea sub control a calităţii formării pachetelor
Se verifică:
- croirea tuturor reperelor constituente ale unui produs;
- calitatea termolipirii, a formei corecte şi a dimensiunilor reperelor termolipite (comparativ cu şablonul);
- verificarea, odată cu verificarea numerotării, a numărului de straturi componente pentru fiecare pachet;
- verificarea asortării corespunzătoare a materialului de bază şi a celor secundare prin verificarea sortării lor în ordinea apariţiei în şpan (pentru şpanurile realizate din materiale de culori diferite);
- verificarea modului de sortare a materialelor secundare, pentru fiecare pachet de repere.
Controlul se efectueaza organoleptic, pe baza cartelelor de asortări.
Menţinerea sub control a calităţii asamblărilor prin coasere
O primă formă de menţinere sub control a asamblărilor prin coasere o constituie autocontrolul, prin care executantul verifică:
- utilizarea materialelor conform cu documentaţia şi asortarea corespunzătoare a materialelor de bază, secundare şi auxiliare;
- respectarea potrivirii marcajelor la asamblarea a două repere;
- simetria asamblării reperelor;
- potrivirea dungilor şi carourilor;
- uniformitatea lăţimii cusăturilor;
- uniformitatea dispunerii paşilor de cusătură;
- verificare dimensională, atunci când este necesar.
Menţinerea sub control a îmbinării subansamblurilor presupune verificarea modului în care sunt respectate prescripţiile referitoare la calitatea excuţiei operaţiilor. Se efectuează controlul tuturor operaţiilor, dar cu o frecvenţă mai mare a celor care prezintă un grad de complexitate mărit. Controlorii şi conducătorii formaţiilor de lucru verifică pe fluxul de fabricaţie:
- calitatea execuţiei şi respectarea marcajelor de îmbinare;
- verificarea dimensională a liniei sau conturului rezultat prin asamblare.
Acest control este efectuat prin sondaj.
Menţinerea sub control a calităţii tratamentelor umidotermice
Calitatea tratamentelor umidotermice aplicate produselor de îmbrăcăminte se urmăreşte, în primul rând, de către executant, prin:
- verificarea capitonajului preselor;
- verificarea concordanţei între caracteristicile materialelor şi programul tehnologic stabilit;
- verificarea parametrilor tehnici de funcţionare ai preselor;
- respectarea procedurilor de execuţie a operaţiilor de finisare.
Acest lucru se poate realiza printr-o pregătire minuţioasă a producţiei, care permite măsurarea grosimii reperelor prelucrate, a unghiului marginii detaliilor şi include introducerea metodelor de apreciere a calităţii acestor tratamente prin: măsurarea dimensiunilor liniare, a unghiului de întindere dintre firele de urzeală şi bătătură, intensităţii şi rezistenţei la întindere prin lipire, stabilităţii rezistenţei la întinderi repetate, stabilităţii culorii.
Menţinerea sub control a calităţii ambalării, depozitării şi expedierii produselor
Calitatea ambalării, depozitării şi expedierii produselor de îmbracaminte este verificată, în primul rând, de către ambalatori şi transportori şi constă în controlul modului de efectuare al acestor operaţii. Se verifică:
- constituirea lotului conform specificaţiilor din contract şi comenzi;
- dispunerea produselor în cutii sau în pungi;
- calitatea ambalajelor, etichetarea corectă şi sigilarea corespunzătoare a acestora.
Toate loturile de produse care sunt introduse în depozite sunt verificate, prin sondaj, şi de controlorul calităţii. Acesta are următoarele atribuţii:
- verificarea prin sondaj a dimensiunilor produselor comparativ cu datele de identificare inscrise pe etichetă;
- verificarea concordanţei între conţinutul cutiilor şi elementele înscrise pe eticheta acestora;
- respectarea modului de ambalare;
- respectarea condiţiilor corespunzătoare de depozitare;
- concordanţa lotului comercial pregătit pentru livrare cu documentele;
- verificarea condiţiilor de transport ale fiecarui mijloc de transport.
Pentru a realiza localizarea defectelor se ţine cont de criteriul definitoriu pentru fiecare caz particular, în funcţie de destinaţia produsului.
Corelaţia între localizare defectelor şi crieriul pe care îl influenţează prioritar la pantalonul jeans se realizează prin împărţirea produsului în zone.
- Criteriul estetic se urmăreşte la: buzunarul aplicat şi lateral, la sistemul de închidere.
- Criteriul de fiabilitate: la buzunarul lateral şi aplicat, la sistemul de închidere, la linia de simetrie a mijlocului spatelui, la terminaţie.
- Criteriul de mentenabilitate: la sistemul de închidere, la linia de simetrie a mijlocului spatelui.
- Criteriul de confort psihosenzorial: la bazon, la betelie dos.
Procedura de verificare a pantalonului se desfăşoară în următoarea ordine:
- Partea superioară stânga: îmbinarea pe linia exterioară partea stângă, betelia partea stângă, găicile.
- Spatele produsului: cusătura de simetrie a spatelui, betelia la spatele produsului.
- Partea din faţă a pantalonului: partea stângă a şliţului, partea dreaptă a şliţului, betelia de la faţa produsului.
- Partea superioară dreapta: îmbinarea de pe linia exterioară partea din dreapta, betelia, partea din dreapta, găicile.
- Lungimea şi terminaţia inferioară a pantalonilor: îmbinarea pe linia interioară, partea din stânga, îmbinarea pe linia interioară, partea din dreapta.
- Controlul dimensional: lungimea produsului, circumferinţa taliei.
În ceea ce priveşte criteriile de acceptare sau respingere a produselor, pentru un produs confecţionat cu o suprafaţă de 4 m2, există standard pentru abateri admise şi abateri nepermise.
La pantalonul jeans pot apare următoarele abateri admise:
- deviere de la linia de contur a cantului şi a terminaţiei .
- asimetria tighelelor faţă de cant sau/ şi terminaţie.
- cusături deviate de la linia de coasere cu devieri ce nu influenţează aspectul estetic.
- betelii inegale ca lăţime.
- embleme poziţionate incorect.
În categoria abaterilor nepermise se pot încadra:
- Deficienţe generate de aspectul general al produsului: produse neconforme cu mostra avizată (culoare sau nuanţă necorespunzătoare, tighele lipsă sau în plus).
- Aspectul comercial: produse şifonate, cu luciu sau arse, produse care prezintă urme evidente de murdărie sau pete, produse infestate cu insecte, produse pătate sau umede.
- Deficienţe generate de etichetare: etichetele utilizate aparţin altei firme, altui lot, sunt incomplet completate, informaţii pe etichetă sunt parţial ilizibile, etichete cu mărimi incorecte, etichete cu informaţii contradictorii.
- Deficienţe generate de materiale auxiliare: materiale auxiliare ruginite, uzate sau defecte, fermoare aplicate incorect sau defecte, fermoare ce nu se deschid.
- Deficienţe datorate confecţionării produsului: cusături tensionate, încreţite, lungime variabilă a pasului, cusături deteriorate, aţa folosită nu este corespunzătoare, asamblare incompletă a reperelor, terminaţii inegale sau descusute, dimensiuni ale butonierei si nasturelui neconforme specificaţiilor, dimensiunile produsului nu se încadrează în toleranţe.
- Defecte de ţesătură: găuri, fire îngroşate, diferenţe de nuanţă, cute de vopsire, luciu, material croit pe direcţie greşită, material mai gros sau prea subţire.
Zonele vizibile ale produsului se vor controla cu severitate mai mare decât zonele interioare, dar orice deficienţe accidentale care apar nu sunt admise.
5.2 Aplicarea normelor de calitate (verificare, remediere)
Aprecierea calităţii confecţiilor se face prin două metode, astfel:
a. Examinarea pe masă. Fiecare produs se aşează pe masă şi se analizează pe faţă, controlându-se dacă s-a executat conform modelului din punct de vedere al aspectului croielii si simetriei următoarelor părţi componente: guler, revere, platcă, buzunare, cordon, nasturi, găici, tighele, ornament, butoniere, şliţuri, broderii, copci, catarame, fermoare, frecventa paşilor de tighel, paralelismul tighelelor (dacă este cazul).
Urmează controlul părţilor interioare ale produsului, şi anume: montarea căptuşelii, bizetelor, buzunarelor interioare, emblemelor, surfilarea cusăturilor interioare etc.
b. Examinarea pe manechin. Produsele se îmbracă pe un manechin de mărime corespunzătoare, controlându-se pe faţă: poziţia mânecilor, reverelor, gulerului, buzunarelor, şliţurilor, găicilor, cordoanelor, butonierelor, nasturilor, fermoarelor, simetria subansamblelor, dimensiunile, potrivirea dungilor sau carourilor, sensul flauşului (la ţesăturile flauşate), calitatea prelucrării umidotermice; ulterior, se controlează căptuşeala din interior.
Aprecierea calităţii îmbrăcămintei exterioare
Calitatea execuţiei diferitelor repere si ansamble se controlează în funcţie de specificul fiecăruia şi a produsului respectiv, în majoritatea cazurilor pe manechine, observând dacă îndeplineşte condiţiile de calitate menţionate mai jos:
a. Gulerul trebuie să aibă faţa croită pe firul drept al bătăturii, având în vedere corectitudinea aşezării, forma şi simetria colţurilor acestuia.
Gulerul montat pe produs trebuie să formeze o linie continuă armonioasă, în partea din faţă, împreună cu reverul, iar în partea liniei umărului şi spatelui să fie lipit de gât. Gulerul trebuie să fie simetric şi să formeze unghiuri egale la colţuri şi la îmbinarea cu reverul.
b. Încheierea cusăturilor de la umăr şi de sub braţ, trebuie executată cu respectarea următoarelor condiţii tehnice:
- cusătura de la umăr să fie executată prin susţinerea părţii din spate uniform pe partea piepţilor, fără a forma cute sau încreţituri;
- cusătura de sub braţ să fie executată corect, ambele părţi să fie susţinute egal, iar în partea de unire a piepţilor cu spatele, acesta sa fie susţinut de la talie în sus, fără a forma încreţituri, cu respectarea semnelor de unire;
- cusătura pe mijlocul spatelui trebuie să fie executată uniform, fără ca una din părţi să fie întinsă, iar în cazul ţesăturilor în carouri sau dungi, se va ţine seama de concordanţa şi simetria acestora.
c. Piepţii se apreciază ţinând seama de egalitatea şi concordanţa marginilor canturilor piepţilor şi petrecerea acestora unul peste altul (conform mostrei), asezarea corectă a reverelor, sensul, simetria desenelor la revere, linia canturilor, a refileţilor la buzunare şi a buzunarelor aplicate. De asemenea, se examineaza frecvenţa şi executarea corectă a cusăturilor ornamentale, aşezarea corectă a acestora, calitatea prelucrării butonierelor şi corelarea mărimii acestora cu a nasturilor, asortarea culorii aţei la butoniere cu culoarea materialului exterior.
d. Mânecile trebuie montate corespunzator fără devieri în faţa sau în spate. În partea de sus, capul mânecii trebuie să fie susţinut proporţional, uniform ca să formeze un cap rotund, fără încreţituri, iar perniţa şi rama de vatelină să fie montate prin suprapunerea corectă a tighelului peste tighelul de montare a mânecii. Se examinează, de asemenea, simetria cusăturilor mânecilor cu desenul piepţilor (cu deosebire la ţesături în carouri), coaserea corectă a căptuşelilor în partea de sus, uniformitatea şi executarea corectă a terminaţiei.
e. Buzunarele se apreciază în ce priveşte aşezarea corectă a fiecăruia şi dimensiunile lor. Locul de aşezare a buzunarelor este cel conform mostrei omologate, iar pentru mărimi se aplică proporţionalitatea impusă prin actele normative de calitate sau clauzele din contractele perfectate cu beneficiarii. De asemenea, se examinează prelucrarea corectă a clapelor, concordanţa mărimii acestora cu deschiderea buzunarelor, lăţimea lor, forma, desenul materialului clapelor să coincidă cu cel al piepţilor, calitatea prelucrării colţurilor şi căptuşeala clapelor.
f. Pensele la piepţi şi spate trebuie să fie egale ca lungime şi la distanţe egale faţă de cant sau de mijlocul cusăturii spatelui ori faţă de alte repere, conform mostrei omologate, ţinând seama de respectarea frecvenţei paşilor de tighel. Canturile trebuie să fie simetrice prin suprapunere fără paspoal vizibil pe faţă, cu respectarea firului drept al ţesăturii. Terminaţia să fie uniformă şi simetrică de la mijlocul spatelui pâna la linia cantului în ambele părţi. Se măsoară, de asemenea, simetria aşezării găicii pe linia cusăturii de sub braţ până la cusătura mânecii, precum şi simetria aşezării găicilor de susţinere a cordoanelor, după dimensiunile stabilite în actele normative, cu respectarea fixării acestora conform mostrelor omologate.
g. Căptuşeala se apreciază dacă corespunde cu materialul exterior al produsului ca măsură şi dacă este corespunzător prelucrată, prin asamblarea corectă a căptuşelii cu ţesătura de bază; nu trebuie să apară deformări sau îndoituri ale materialului exterior. În continuare se controlează calitatea cusăturii umerilor, a căptuşelii mânecilor, fixarea cusăturilor laterale ale căptuşelii în materialul de bază, a şliţului spatelui, a buzunarelor de la piept.
Aprecierea calităţii îmbrăcămintei uşoare
În general, aceste produse se examinează prin aşezarea pe masă atât pe faţă cât şi pe spate, urmărindu-se calitatea execuţiei, a cusăturilor, simetria reverelor, a penselor la diferite repere şi ansambluri în succesiunea indicată pentru îmbrăcămintea exterioară.
a. Cămăşi bărbăteşti. Se examinează prin aşezarea lor pe masa de control, cu faţa în sus, urmrindu-se: prinderea gulerului, care trebuie sa fie corectă în răscroiala gâtului, simetria şi forma colţurilor gulerului, simetria desenului ţesăturii la colţurile gulerului şi a fantei manşetelor, coincidenţa desenului piepţilor (stâng şi drept) pe linia butonierelor, corectitudinea prelucrării plătcii şi răscroiala mânecilor, uniformitatea şi desimea cusăturilor, rezistenţa butonierelor, corectitudinea fixării nasturilor şi concordanţa dintre mărimea acestora şi a butonierelor.
Lungimea gulerelor (deci mărimea cămăşii) se măsoară pe şteiul gulerului între nasture şi mijlocul butonierei, iar lungimea mânecii se măsoară de la punctul cel mai înalt de fixare pâna la lungimea totală a mânecii.
b. Fuste. Se determină lungimea totală, circumferinţa taliei şi a şoldurilor sau alte dimensiuni auxiliare, prevazute în documentaţia tehnică de execuţie sau în contract, corelată cu mostra omologată. Se controlează dacă corespunde desenul materialului pe cusăturile de mijloc şi laterale la fusta cu croiala dreaptă (în cazul ţesăturilor în carouri), calitatea prelucrării cordonului, uniformitatea cusăturilor şi a terminaţiei produsului, gradul de finisare prin călcare.
c. Pantaloni. Se controlează prin măsurarea următoarelor dimensiuni: lungimea, lăţimea în talie, lăţimea peste şold, lăţimea părţii de jos a manşetei, lăţimea manşetei, lăţimea şliţului, conformitatea acestor dimensiuni cu mostra omologată sau cu tabelul de dimensiuni. În continuare, se urmăreşte calitatea unor prelucrări printre care: uniformitatea şi calitatea tighelelor, uniformitatea marginilor, corectitudinea prelucrării şliţului de butoniere şi de nasturi, calitatea butonierelor, surfilarea cusăturilor, căptuşeala feţelor de pantalon, montarea corectă a furniturilor, iar în cazul ţesăturilor în carouri, se controlează potrivirea acestora la şliţ, cusătura de spate şi cusăturile laterale.
Examinarea prelucrării umido-termice
Pentru fiecare produs, sunt stabilite condiţiile de finisare specifice (temperatura, presiunea, timpul de expunere, ciclul de mânuiri – aburire, presare, răcire etc.), în funcţie de materia primă: bumbac, lâna, vâscoza, fibre poliesterice, alte fibre.
La examinare se observă dacă operaţia de călcare a fost bine executată, astfel încât produsul să nu prezinte şifonări, iar părţile mai groase (guler, buzunare, canturi) să fie bine presate. În continuare se mai observă dacă produsul prezintă luciu după călcare, dezlipiri parţiale ale stofei de pe pânza de întăritura sau granule topite de la termocolare, pătrunse pe faţa stofei sau dacă sunt imprimate cusăturile.
Observaţie:
La aprecierea calităţii unui produs de îmbrăcăminte se ţine seama în primul rând de defectele pe care le poate prezenta aceasta, defecte ce pot fi identificate foarte uşor pe cale organoleptică, şi anume:
1. defecte de execuţie
- gulere: montarea asimetrică, lungimea şi lăţimea colţurilor neegale, pelerina gulerului nu acoperă cusătura de montare pe linia spatelui, nerespectarea paralelismului sau simetriei desenului la ţesăturile în dungi sau carouri;
- mânecile: răscroieli şi montări diferite ale celor două mâneci lungimi sau lăţimi diferite la mânecile aceluiaşi produs, biezarea căptuşelii şi deformarea feţei de mâneca;
- piepţii: prezintă nesimetrii prin suprapunerea acestora pe lungime şi lăţime, precum şi la răscroiala gâtului şi a mânecilor; cusăturile de la umeri au lungimi diferite şi prezintă încreţituri sau cute, pensele sau cutele nu au aceeaşi dispunere faţă de mijlocul feţei ca lungime şi unghi de înclinare, căptuşeala este mai îngustă sau mai scurtă decât materialul de bază;
- buzunarele: aşezarea asimetrică faţă de marginea cantului sau de la cusătura umărului, lăţimea clapelor este diferită între cele două buzunare ale aceluiaşi produs, neconcordanţa desenului la materialul clapei sau al buzunarului aplicat cu desenul materialului de bază, tighele întrerupte;
- butonierele: nu sunt stabilite simetric, cu distanţe egale faţă de cant; nu au aceeaşi mărime, prezintă tăietura mai mică decât diametrul nasturelui, desime insuficientă sau paşi săriţi la festonare; întăritura se vede la tăietura butonierelor.
2. defecte de finisare şi de aspect exterior: aţe necurăţate, călcat necorespunzător (şifonări, luciu după călcat), nasturi cusuţi asimetric faţă de butoniere, reperele produsului au diferite nuanţe, locuri vizibile de îngroşare a firelor de urzeală sau de bătătură, rărituri la ţesătura datorită lipsei firelor de bătătura, desenul de la ţesut sau de la imprimare deteriorat pe anumite porţiuni ori cu tonuri diferite de colorant, lipsa flauşului pe diferite porţiuni, pătrunderea adezivului pe suprafaţa reperelor termocolate, pete de ulei, de rugină sau de cerneală de la ştampila de marcare etc.
Examinarea marcării
Produsele de îmbrăcăminte trebuie marcate prin etichetare. Etichetele sunt din carton sau material textil. Se examinează dacă eticheta de însoţire a îmbrăcămintei are înscrise toate elementele necesare identificării produsului:
- denumirea produsului;
- marca de fabrică a producătorului sau denumirea acestuia;
- denumirea importatorului, în cazul confecţiilor din import;
- mărimea produsului;
- model, culoare, desen – după caz;
- compoziţia fibroasă a ţesăturii pentru faţă şi pentru căptuşeli
- tratamente speciale de finisare aplicate ţesăturilor din care este confecţionat produsul
Totodată, se apreciază concordanţa între mărimea produsului, înscrisă pe eticheta din carton, cu cea de pe eticheta textilă fixată în interiorul fiecărei confecţii ( la confecţiile formate din mai multe piese se va observa dacă mărimea între acestea corespunde).
De asemenea, se controlează existenţa semnelor grafice standardizate internaţional (imprimate pe o etichetă fixată pe produs) cu privire la întreţinerea produsului.