Teme Secundare FSE și Teme Orizontale POCU

6.1. Dezvoltarea Durabilă

Dezvoltarea durabilă este definită ca „dezvoltarea care răspunde nevoilor din prezent, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor nevoi”.

Există trei dimensiuni majore ale dezvoltării durabile:

• economică,
• socială
• de mediu

Tematica dezvoltării durabile, vizează următoarele obiective specifice în planificarea și gestionarea activității unei firme, așa cum sunt ele promovate în cadrul regulamentelor Fondurilor Europene Structurale și de Investiții 2014-2020, respectiv:

Protecția mediului, prin, controlul și reducerea poluării aerului, apei și solului, protecția resurselor naturale, gestionarea deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase.

Utilizarea eficientă a resurselor, prin:

• introducerea de practici cu impact asupra mediului în activitatea curentă cu scopul de a crește reciclarea, de a reduce a consumul de energie, de a îmbunătăți gestionarea resurselor și de a reduce poluarea;
• dezvoltarea de noi activități în cadrul economiei ecologice cu scopul de a oferi oportunități de angajare, precum și de a contribui la reducerea impactului negativ asupra mediului (spre exemplu reducerea emisiilor din surse fixe în atmosferă și limitarea poluării corpurilor de apă);
• introducerea etichetării ecologice
• îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor
• introducerea de sisteme de proiectare și tehnici de construcție pentru răcire și aer condiționat în clădiri
• reciclarea și reutilizarea deșeurilor rezultate din activitatea firmei.
• achiziționarea și utilizarea de echipamente eficiente energetic, vehicule cu emisii reduse, de energie regenerabilă și implementarea de soluții TIC cu emisii reduse de carbon.

Atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, prin:

• luarea de măsuri pentru a consolida rezistența societății la schimbările climatice și pentru a reduce la minimum impactul efectelor negative ale acestora
• reducerea sau limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră

Conservare și protejarea biodiversității:

În vederea protejării valorosului capital natural și asigurării unei stări favorabile de conservare a habitatelor naturale, este importantă implementarea măsurilor privind conservarea și protejarea biodiversității în orice proiect de dezvoltare viitoare.

Biodiversitatea implică patru niveluri de abordare, respectiv diversitatea ecosistemelor, diversitatea speciilor, diversitatea genetică și diversitatea etnoculturală. Din punct de vedere conceptual, biodiversitatea are o valoare intrinsecă, acesteia asociindu-i-se însă și valorile ecologică, genetică, socială, economică, științifică, educațională, culturală, recreațională și estetică.

Dezvoltarea capacității de a rezista la producerea dezastrelor, prevenirea și gestionarea riscurilor prin:

• Conceperea de planuri de urgență și de evacuare
• Măsuri de infrastructură și logistică, precum adăpostirea în caz de urgență, stocarea de alimente și medicamente
• Întemeierea sau întărirea structurilor de protecție împotriva dezastrelor și a serviciilor de salvare
• Exerciții și instruiri de protecție împotriva dezastrelor
• Sisteme de avertizare timpurie
• Planificarea spațiului și a utilizării terenurilor, îmbunătățiri ale infruastructurii (ex: coduri de construcții, tehnici)
• Managementul durabil al resurselor (ex: sisteme de depozitare a alimentelor în stocuri)
• Stabilirea de structuri pentru analiza riscurilor, măsuri preventive și pentru îmbunătățirea reacțiilor la fenomene naturale extreme.

Principiul „poluatorul plătește”, care prevede ca prevede ca plata costurilor cauzate de poluare să fie suportată de cei care o generează. Scopul este de a încuraja operatorii economici care poluează să îmbunătățească procesele de producție astfel încât impactul negativ asupra mediului înconjurător să se diminueze. Acest lucru implică conștientizarea implicațiilor de mediu ale produselor/ serviciilor pe parcursul întregului „ciclu de viață”altfel spus, costul acestor măsuri va fi reflectat de costul de producție al bunurilor și serviciilor ce cauzează poluarea.

Cum pot întreprinderile sociale să contribuie la tema Dezvoltare durabilă?

• îmbunătățirea managementului și evitarea supraexploatării resurselor natural
• Managementul deseurilor – cu accent pe depozitare și reciclare
• utilizarea resurselor regenerabile, reguli de igiena, etc; promovarea unei bune sănătăți publice în mod echitabil și îmbunătățirea protecției împotriva amenințărilor asupra sănătății; – introducerea fermă a criteriilor de eco-eficiență în toate activitățile de producție și servicii; – racordarea la normele și standardele europene privind calitatea vieții;
• folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, din punct de vedere economic și ecologic, în deciziile investiționale;
• utilizarea surselor regenerabile de energie; optimizarea funcționării instalațiilor și a fluxurilor tehnologice.

6.2. Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor

Fenomenul schimbarilor climatice afecteaza tot globul si poate fi proces ireversibil. Majoritatea comunitatii stiintifice este de acord ca pot fi deja observate schimbari climatice determinate de activitatile antropice ce produc emisii de gaze cu efect de sera.

Pentru a mentine riscurile climatice la un nivel gestionabil, marile economii ale lumii si-au propus reducerea cu 80% a emisiilor de gaze cu efect de sera pana in 2050. Pentru atingerea acestui obiectiv sunt necesare transformari majore, incepand chiar de acum.

Tranzitia catre o economie eficienta din perspectiva utilizarii resurselor poate fi realizata prin reducerea masiva a emisiilor de gaze cu efect de sera si orientarea catre eco-eficienta. In acest sens, sunt necesare noi tehnologii care sa continue imbunatatirea eficientei energetice si care sa reduca emisiile de CO2 din sectorul furnizarii de energie.

Obiectivul principal al strategiei Europa 2020:

„Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 20 % față de nivelurile din 1990 sau cu 30 %, dacă există condiții favorabile în acest sens; creșterea ponderii energiilor din surse regenerabile în consumul final de energie la 20 % și realizarea unei creșteri de 20 % a eficienței energetice.”

Situația actuală: în ceea ce privește obiectivele 20/20/20, din estimările recente privind emisiile reiese că UE, în ansamblul său, își va atinge obiectivul de reducere cu 20 % a emisiilor sale de gaze cu efect de seră, în timp ce în cazul unora dintre statele membre vor fi necesare politici suplimentare pentru a-și atinge obiectivele naționale obligatorii. În ceea ce privește eficiența energetică, este în curs de efectuare o analiză globală a obiectivelor naționale ale statelor membre. Un raport în acest sens ar trebui să fie gata la începutul anului 2012. Cu toate acestea, obiectivul de 20 % privind energiile din surse regenerabile, bazat pe obiectivele naționale obligatorii din punct de vedere juridic, ar trebui să fie îndeplinit până în 2020, dacă statele membre își pun pe deplin în aplicare planurile de acțiune privind energiile din surse regenerabile. La nivelul UE, procentul a crescut de la 10,3 % în 2008, la 11,6 % în 2009.

Cum putem contribui?

Promovând atitudini și activități ecologice în cadrul activității unei întreprinderi sociale, cât și dezvoltând competențe specifice pentru protecția mediului și controlul poluării in rândul personalului din cadrul întreprinderilor sociale.

6.3. Nediscriminarea

Promovarea egalității de șanse, combaterea discriminării pe criterii de origine rasială sau etnică, religie sau credință, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală și a dificultăților de acces de orice tip și asigurarea accesului egal la serviciile de interes general sunt teme orizontale care contribuie la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Pentru promovarea egalității de gen, acțiunile specifice vor include intervenții care vizează îmbunătățirea inserției sociale și profesionale atât a femeilor – cu accent asupra femeilor provenind din medii sau grupuri dezavantajate, spre exemplu femeile de etnie romă, cât și a bărbaților – care vor contribui în mod direct la promovarea egalității de gen.

Acțiunile vizate acordă o atenție deosebită măsurilor de acompaniere, astfel încât să faciliteze integrarea socio-economică, intervențiile fiind orientate către creșterea ocupării, promovarea incluziunii sociale și îmbunătățirea nivelului de educație și competențe și au în vedere minimizarea efectelor negative ale factorilor externi, care duc la persistența inegalităților și reduc impactul sprijinului direct.

Acțiunile specifice în planificarea acțiunilor și managementul firmei / resurselor umane în firmă, se vor referi la:

• Accesul egal pentru femei și bărbați pe piața muncii; proces de recrutare și selecție personal transparent și nedisciminatoriu;
• Pentru muncă egală, remunerație egală pentru femei și bărbați;
• Asigurarea unui mediu de lucru prietenos pentru mame, inclusiv prin adoptarea de către angajatori a programelor de lucru flexibile;
• Sprijinirea independenței economice a femeilor (în special prin antreprenoriat);
• Sprijinirea utilizării de către bărbați a beneficiilor sociale legate de concediul de îngrijire a copiilor.

6.4 Tehnologia informației și comunicațiilor (TIC)

Ce este TIC?

Tehnologia informației și a comunicațiilor- tehnologia necesară pentru prelucrarea (procurarea, procesarea, stocarea, convertirea și transmiterea) informației, în particular prin folosirea computerelor (calculatoarelor electronice).

Tehnologia informației găsește aplicare pe multiple domenii legate de date și informații, cum ar fi: procesoare, calculatoare, hardware și software, limbaje de programare, structuri de date și altele. Sunt considerate ca făcând parte din largul domeniu IT toate elementele care prelucrează, într-un fel sau altul, date, informații sau cunoștințe.

Infrastructura TIC de bază, cum ar fi rețelele simple de calculatoare și accesul la Internet, a devenit o comoditate pentru majoritatea intreprinderilor din toate sectoarele.

Aceste tehnologii au devenit atat de uzuale incat ele sunt acum esențiale in afaceri. In schimb, infrastructurile și serviciile avansate de informații au un rol critic in economia de maine, mult mai important decat cel al sistemelor și al tehnologiei in sine: acestea permit și declanșează noi căi de administrare a relațiilor de afaceri și noi modele pentru afaceri in economia digitală in dezvoltare.

Principalul impact al TIC este imbunătățirea eficienței proceselor. In climatul existent al prețurilor este probabil ca acesta să rămană scopul principal, deoarece achiziționarea tinde să se impună totuși in fața relațiilor pe termen lung in această structură specifică de piață. Cu toate acestea, comunicarea cu clienții poate fi imbunătățită prin intermediul aplicațiilor electronice.

Tehnologia Informației și Comunicațiilor este un sector economic format convențional din patru industrii: tehnologia informației (TI), comunicațiile electronice (CE), producerea echipamentelor TIC și comerțul cu echipamente, incluzând următoarele activități:

Industria tehnologiei informației:

• activități de realizare a soft-ului la comandă (software orientat client);
• activități de consultanță în tehnologia informației;
• activități de management (gestiune și exploatare) a mijloacelor de calcul;
• alte activități și servicii privind tehnologia informației;e) prelucrarea datelor, administrarea paginilor web și activități conexe;
• activități ale portalurilor;
• activități de editare a jocurilor de calculator;
• activități de editare a altor produse software.

Industria comunicațiilor electronice:

• activități de comunicații electronice prin rețele cu cablu;
• activități de comunicații electronice prin rețele fărăcablu (exclusiv prin satelit);
• activități de comunicații electronice prin satelit;
• alte activități de comunicații electronice.

Industria de producere a echipamentelor TIC:

• fabricarea calculatoarelor și a echipamentelor periferice;
• fabricarea echipamentelor de comunicații;
• fabricarea de cabluri cu fibră optică;
• repararea echipamentelor de comunicații.

Industria de comerț cu echipamente TIC:

• comerț cu ridicata al calculatoarelor, echipamentelor periferice și software-lui ;
• comerț cu amănuntul al calculatoarelor, unităților periferice și software-lui în magazine specializate;
• comerț cu ridicata de componente și echipamente electronice și de telecomunicații;
• comerț cu amănuntul al echipamentului pentru telecomunicații în magazine specializate;e) activități de închiriere și leasing cu mașini și echipamente de birou (inclusiv calculatoare).

Contribuția TIC la creșterea economică depinde atât de dezvoltarea sectorului de comunicații și tehnologia informației, cât și de gradul de utilizare a TIC în economie. Progresul Romaniei în domeniul societății informaționale și oportunitățile sale viitoare sunt departe de a fi satisfăcătoare. Se înregistrează întârzieri în special în ceea ce privește accesul la internet, serviciile societății informaționale și integrarea aplicațiilor IT în economie. Un indicator relevant al situației societății informaționale în România este nivelul cheltuielilor în domeniul IT.

Pentru creșterea competitivității economiei românești se impune dezvoltarea unei mediu sigur și dinamic de e-business, prin creșterea numarului și gradului de exploatare a oportunităților de e-business de către firme în general și de către IMM-uri, în special. Comerțul electronic în particular, ca și TIC-ul în general, pot genera semnificative reduceri de costuri pe termen lung, și poate facilita accesul la piețele interne și externe. E-business-ul reprezintă o nouă cale de a conduce afacerile, prin interconectare electronică, în mod eficient, cu viteză,inovativ și prin crearea unei noi valori într-o organizație. În ceea ce privește comerțul electronic (e-commerce), în România procentajul celor care achiziționeaza bunuri on –line a început să crească datorită creșterii încrederii populației în securitatea efectuării tranzacțiilor.

Exemple de funcțiuni TIC în întreprinderile sociale

• deținerea unei infrastructuri TIC (servere, calculatoare / laptopuri, imprimante, rețele)
• programe suport pentru software de birou (de ex. procesoare de text, foi de calcul)
• dezvoltarea de software /sisteme de management de afaceri (ex. ERP Enterprise Resource planning folosit pentru a gestiona partajarea de informații între diferite departamente funcționale, cum ar fi contabilitate, planificare, producție, marketing, aplicații software CRM pentru gestionarea informației despre clienți, gestionarea informațiilor privind Resurse umane (HR), baze de date)
• suport pentru sisteme/software de managementul afacerilor (de ex. de tip ERP, CRM, HR, baze de date)
• dezvoltarea de soluții web (de ex. website – uri, soluții e-commerce)
• securitatea și protecția datelor (de ex. teste de securitate, software de securitate)