Metodologia Prezentării Obiectivelor Turistice

7.1. Metodologia Prezentării Obiectivelor de Cult

Scopul principal al unui program excursionist – religios este cunoașterea bazelor spirituale și etice. Trebuie de făcut o diferențiere între pelerinaj și excursiile în locurile sfinte și centrele religioase.

Turismul de pelerinaj constă în participarea la acțiunile de ritual.

Printre sarcinile, care sunt puse în fața pelerinilor, se pot evidenția următoarele:

• dorința de a se ruga unei icoane miraculoase;
• vindecarea bolilor;
• mărturisirea în locurile puternice în plan religios;
• activități de caritate, de îmbunătățire a lăcașului;
• prestarea unei donații;
• participarea la o sărbătoare religioasă.

În această acțiune, toți participanții la turul de pelerinaj sunt adepții unei și aceleiași confesii.

Turismul excursionist-religios este vizitarea mănăstirilor, bisericilor, muzeelor și expozițiilor cu tematică religioasă, pentru familiarizarea cu acestea.

Un asemenea grup turistic poate fi constituit din adepți ai mai multor confesii sau ateiști. Ei manifesta interes fața de vizitarea obiectelor, ce se referă la o confesie sau alta.

Printre sarcinile, care sunt puse în fața participanților la turismul excursionist-religios se pot evidenția:

• demonstrarea rolului bisericii ortodoxe în istoriam României
• explicarea semnificației ritualurilor și tradițiilor bisericii ortodoxe

Rolul cunoașterii tradițiilor și obiceiurilor în organizarea programului excursionist

Cunoașterea de către ghid a ritualurilor și tradițiilor este obligatorie în toate tipurile de excursii enumerate mai sus.

Ex. Creștinismul conține ideea păcatului și a salvării. Toți oamenii sunt păcătoși și au posibilitatea de a se salva, motiv din care reiese că toți sunt egali înaintea lui Dumnezeu, indiferent de naționalitate, statutul social sau nivelul de trai.

Un loc important în creștinism îi aparține venerării crucii. Imaginea răstignirii lui Isus Christos pe cruce a apărut abia în secolul al VIII-IX-lea. Cartea ”Legea lui Dumnezeu” spune, că Christos cu crucea sa (suferințele și moartea pentru păcatele oamenilor) a învins atât păcatul, cât și moartea. El a înviat din morți, iar crucea a devenit o armă de victorie asupra păcatului și morții. Cartea sacră a creștinismului este Biblia, ce constă din Testamentul Vechi și Testamentul Nou. Majoritatea creștinilor acceptă două dogme importante: Sfânta Trinitate (Dumnezeu este unic în 3 fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) și două naturi ale lui Christos (divină și umană), care sunt echivalente.

În creștinism s-au format 7 taine sacre:

 1) botezul (Taina Sfântului Botez);

2) miruirea (Taina Sfântului Mir);

3) împărtășirea (Taina Sfintei Euharistii);

4) mărturisirea (Taina Pocăinței);

5) căsătoria (Sfânta Taină a Nunții);

6) tămăduirea și iertarea păcatelor (Taina Sfântului Maslu);

7) preoția (Harul Preoției).

La desfășurarea excursiei într-o biserică ortodoxă ghidul este obligat să amintească turiștilor despre regulile de comportament, printre care, principalele sunt următoarele:

• înainte de intrarea în biserică bărbații sunt obligați să-și scoată chipiul, femeile, dimpotrivă – să-și acopere capul cu o basma sau un alt acoperământ;
• îmbrăcămintea excursioniștilor trebuie să corespundă codului etic al complexului ortodox vizitat. Acesta se referă la fustele lungi la femei și pantaloni – la bărbați;
• comportamentul turiștilor în biserică trebuie să fie respectabil. Vorbirea în glas, râsetele, discuțiile pe telefon, ascultarea muzicii din afară și alte activități incompatibile cu statutul bisericii ortodoxe, sunt inacceptabile;
• ghidul trebuie să sublinieze, că aplicarea semnului crucii nu este obligatoriu pentru reprezentanții altor confesii sau ateiști.

Obiecte principale de demonstrare în bisericile ortodoxe

Excursia la o biserică ortodoxă include numeroase obiecte ale demonstrației, inclusiv clopotnița adiacentă, morminte în ograda bisericii, izvoare sacre, sculpturi ale povestirilor biblice ș.a.

Principalul obiect al prezentării este însăși lăcașul de cult (biserică, mănăstire), edificarea căruia trebuie elucidată excursioniștilor.

Lăcașul Bisericii ortodoxe se delimitează în trei părți:

• pridvor (tindă);
• însăși biserica (partea de mijloc) formată din naos și pronaus
• altar.

7.2. Metodologia Prezentării unui Muzeu

Muzeul este instituția care se ocupă, cu strângerea, păstrarea și expunerea obiectelor, care prezintă interes istoric, științific, artistic etc., clădire în care sunt expuse și păstrate astfel de obiecte.

Muzeu – instituție care achiziționează, conservă și expune obiecte de artă, documente istorice, relicve etc., în vederea studierii lor sau a educării și delectării publicului.” Aceasta este una din definițiile curente ale muzeului contemporan. Ea reflectă într-o manieră succintă dar destul de explicită, principalele atribuții ale unei instituții cu un rol deosebit de important în viața culturală contemporană.

Există mai multe tipuri de muzee: de artă, de istorie, de etnografie și folclor, de științe ale naturii etc., toate create cu același scop de a aduce la cunoștința publicului anumite trăsături, caracteristice și definitorii ale unui popor (națiuni).

Pregătind vizita la un muzeu, ghidul de turism trebuie să găsească o cale logică de prezentare a acestuia, în funcție de cum sunt prezentate exponatele în interior, pentru a-și alcătui un discurs interesant, atractiv, ușor de urmărit. Cele mai întâlnite metode sunt:

Metoda tematică

Este folosită doar acolo unde ghidului de turism i s-a cerut să arate doar anumite particularități (ex.: o anumită colecție aparținând cuiva, sau doar sala cu costume populare provenind din mai multe zone ale țării din cadrul unui muzeu etnografic). Această metodă este specifică muzeelor care prezintă același tip de exponate sau muzeele care urmăresc o anumită tematică prin totalitatea obiectelor expuse, ca de exemplu cele care reprezintă viața și obiceiuri de la țară, muzee etnografice, case memoriale, muzeul muzicii.

Metoda cronologică

Este folosită pentru a prezenta obiectivele unui muzeu în ordine cronologică. Cu ajutorul acestei metode, ghidul de turism trebuie să-și construiască prezentarea astfel încât turistul să înțeleagă transformările survenite de-a lungul vremii și cauzele care au dus la aceste transformări. Este întâlnită, de obicei, la muzeele de istorie, științe ale naturii,

Metoda vizitei generale

Este un tur de muzeu unde ghidul de turism va prezenta obiectele expuse în ordinea în care sunt aranjate, urmând traseul prestabilit.

In general, muzeele sunt găzduite în interiorul unor palate, castele, case renumite prin arhitectura lor deosebită sau clădiri special construite, cu sisteme de securitate performante, care adăpostesc obiecte de mare valoare (tezaure, bijuterii, picturi sau sculpturi de mare valoare).

Indiferent de metoda folosită, ghidul de turism, înainte de prezentarea exponatelor din muzeu, poate face scurte referiri la clădirea în care acestea se găsesc și anume: cui a aparținut, destinația inițială, anul de construcție, arhitectură, stil etc.

Etapele prezentării unui muzeu

Înainte de a părăsi punctul de plecare, ghidul se va asigura că toți turiștii sunt prezenți și pregătiți pentru vizitarea obiectivului respectiv. Plecarea spre muzeu va fi un prilej pentru ghid să familiarizeze turiștii cu obiectivul de vizitat, subliniind totodată și importanța acestuia.

De asemenea, ghidul poate face referiri asupra clădirii muzeului, împrejurimi. Sosirea la muzeu presupune informarea turiștilor asupra condițiilor de participare și anume:

• recunoașterea autocarului (după sigla firmei de turism);
• stabilirea unui loc de întâlnire în cazul în care turiștii se pierd de grup;
• modalități de ajungere la hotel;
• cine plătește taxa de intrare;
• utilizarea garderobei;
• durata vizitei;
• interzicerea atingerii exponatelor;
• reguli privind folosirea camerelor de luat vederi și a aparatelor de fotografiat în interiorul muzeului;
• în interiorul muzeului, ghidul va ține grupul cât mai strâns, separat de alte grupuri, urmărind în principal:

a. menținerea interesului turiștilor prin informațiile oferite;

b. conducerea turiștilor prin sălile muzeului să se facă astfel să nu blocheze circulația altor vizitatori;

c. prezentarea să fie făcută urmând una din metodele prezentate anterior;

d. timpul alocat vizitării fiecărei săli să fie suficient;

e. de explicațiile oferite să nu beneficieze și alte persoane străine de grup;

f. să fie satisfăcută curiozitatea turiștilor în legătură cu vizita efectuată;

g. în măsura posibilităților să se efectueze și o pauză;

h. oferirea altor informații și detalii pentru a le spori atenția (date comparative, legende referitoare la anumite exponate, construcția clădirii, proveniența etc.);

i. anunțarea sfârșitului vizitei (ex. cu ocazia ultimei săli vizitate), încheierea vizitei presupune ca ghidul să invite turiștii să cumpere diverse amintiri (cataloage, ilustrate);

• să supravegheze preluarea lucrurilor de la garderobă;
• să conducă turiștii la autocar;
• să verifice dacă toți turiștii sunt prezenți;
• să mulțumească pentru participare.