Tehnologia Confecționării Produselor Vestimentare

3.4 Finisarea produselor vestimentare

3.4.1 Operaţii de tratament umidotermic

Tratamentul umidotermic este procesul de prelucrare a confecţiilor textile, în condiţii de temperatură, umiditate şi timp. Se realizează pe tot parcursul procesului de confecţionare. Reprezintă 10-30% din totalul timpului destinat confecţionării unui produs, funcţie de complexitate şi materia primă.

Operaţiile umidotermice sunt diferite şi se deosebesc în funcţie de operaţia de călcat necesară procesului tehnologic şi în funcţie de produs (îmbrăcăminte exterioară, lenjerie, îmbrăcăminte de protecţie etc.). Prin acest proces fizicochimic ţesăturile suferă modificări ale dimensiunilor detaliilor în vederea formării şi modelării acestora după conformaţia corpului şi cerinţelor tehnologice.

Operaţiile procesului

• Netezirea – operaţie de călcare, pentru uniformizarea suprafeţei şi eliminarea denivelărilor determinate prin şifonare.
• Călcarea cusăturilor – fixarea prin călcare a rezervelor cusute mecanic.
• Presarea şi subţierea – operaţie de presare, aplicată îmbrăcămintei îmbinate prin cusături, care se dublează, formând margini îngroşate; Exemplu: presarea gulerului, reverelor, buzunarelor, marginilor produselor, mânecilor.
• Modelarea – produsele şi detaliile se modelează prin călcare; Exemplu: gulere, piepţi, umeri.
• Aburirea – umezirea prin călcare a detaliilor şi produselor confecţionate. Se aplică  în faza finală, în scopul definitivării formei şi aspectului final al produsului.  Se asigură un  tuşeu plăcut, eliminarea tensiunilor şi luciul, apărut la operaţiile de călcare

Factorii determinanți ai procesului umidotermic

La operaţiile de călcat, ţesăturile sunt supuse procesului umidotermic, la care participă o serie de factori de valori determinate, în funcţie de ţesătura ce se prelucrează şi de specificul operaţiei (scăzut piepţi, descălcat cusături, întins anumite cusături etc.).

Principalii factori sunt: umiditatea, temperatura, presiunea, durata.

Umiditatea W. Umiditatea este cantitatea de apă necesară ţesăturii în procesul umidotermic şi poate fi de mai multe feluri:

Umiditatea chimică W1 se găseşte în compoziţia chimică a fibrei şi nu poate fi eliminată din ţesătură. Aceasta nu are un rol determinat în procesul umidotermic;

Umiditatea fizico – chimică W2 din ţesături este în funcţie de natura ţesăturii (fibrelor) şi de higroscopicitatea acesteia. Ţesăturile au cantităţi diferite de umiditate în funcţie de felul fibrei respective. Umiditatea fizico-chimică este absorbită de ţesătură din mediul ambiant;

Umiditatea mecanică W3 este cantitatea de apă care se adaugă în momentul executării operaţiilor de călcat. Această umiditate are un rol activ, deoarece prin adăugarea surplusului de apă, sub influenţa căldurii se obţine încălzirea mai rapidă a ţesăturii, iar fibrele trec din starea sticloasă în starea supraelastică.

Umiditatea mecanică se poate îndepărta din ţesătură tot pe cale mecanică (prin stoarcere, centrifugare, aspirare) sau pe cale termică prin încălzire producîndu-se evaporarea apei.

Mărimea umidităţii mecanice în tratamentul umido termic este în funcţie de natura ţesăturii, precum şi de specificul operaţiei de proces.

În funcţie de higroscopicitatea ţesăturii, se va adăuga mai multă sau mai puţină apă, ceea ce reprezintă umiditatea mecanică.

Umiditatea necesară ţesăturilor în procesul umidotermic, calculează prin relaţia:

W = W1 + W2 + W3,

în care:

• W1 este umiditatea chimică, în % ;
• W2 – umiditatea fizico – chimică, în %;
• W3 – umiditatea mecanică, în %.

Temperatura t. În procesul de prelucrare a ţesăturilor prin tratamentul umidotermic, în afară de umiditate, este necesară şi o anumită temperatură, care participă efectiv la prelucrarea ţesăturilor.

Această temperatură este determinată, la rîndul ei, de anumiţi factori, ca: natura ţesăturii, felul operaţiei (dacă se calcă cu fierul direct sau se pune o pînză protectoare), durata de expunere a ţesăturii la temperatură şi presiune etc.

În funcţie de natura ţesăturii, temperatura de lucru a procesului termic variază în anumite limite, după cum urmează:

• pentru ţesături de lână – t = 1500 – 2200;
• pentru ţesături de bumbac – t = 1100 – 1500;
• pentru ţesături de mătase – t =  900 – 1200;
• pentru ţesături de in şi cânepă – t = 1150 – 1500.

Pentru ţesături din fire sintetice t este în funcţie de natura firelor şi de proporţia de amestec cu alte fibre.

În general, acestea se expun la temperaturi mult mai scăzute decât fibrele obişnuite. Cu cât procentul de fibre sintetice este mai mare, cu atât temperatura trebuie reglată (scăzută) cu ajutorul termoregulatorului.

În funcţie de operaţia respectivă, temperatura în procesul de tratare umido-termică este diferită. Dacă se calcă fără pânza protectoare, temperatura fierului sau a presei trebuie să fie mai scăzută şi invers, dacă se foloseşte o pânză protectoare pentru a nu se arde ţesătura, atunci trebuie ca temperatura să fie mai ridicată. Desigur că durata de expunere a ţesăturii la presiune şi temperatură este diferită, după importanţa şi necesitatea executării operaţiei.

Presiunea p. Prin forţa de preesare pe suprafaţa ţesăturii se urmăreşte a se da o anumită formă produsului, de a se subţia anumite porţiuni de cusătură a detaliilor produselor. Presiunea pe unitatea de suprafaţă este în funcţie de modul cum se efectuează operaţia de călcat (manual sau cu ajutorul presei) şi de felul operaţiei (presat canturi, gulere, cusături etc.). Astfel sunt necesare presiuni diferite, cum ar fi:

• la operaţii de călcat simple – p = 0,15 – 0,5 Kgf/cm2;
• la operaţii de întindere – p = 0,5 – 1  Kgf/cm2;
• la operaţii de aburire – p = 0,5 – 5  Kgf/cm2;
• la operaţii de subţiere (presare) – p = 1,1 – 10 Kgf/cm2.

Durata T. Durata este timpul în care sunt expuse ţesăturile la tratamentul umidotermic şi este determinată de complexitatea operaţiilor respective. În funcţie de operaţiile ce se execută timpul de expunere poate fi :

• pentru operaţii de călcat – T =  5 – 20 s;
• pentru operaţii de întindere – T = 10 – 25 s;
• pentru operaţii de aburire – T =  5 – 10 s;
• pentru operaţii de presare – T = 20 – 30 s.

Aceşti timpi mai pot varia în funcţie de felul ţesăturii şi al compoziţiei sale (amestecul de fibre) precum şi în funcţie de necesităţile operaţiei respective.

Utilaje pentru operații umidotermice

În condiţiile producţiei industriale, modelarea pieselor se realizează cu utilaje speciale numite prese.

În general, presele sunt instalaţii pentru tratamentul umidotermic al îmbrăcămintei, care au o capacitate mare de producţie, dând lucru de calitate superioară (subţiază cusăturile şi marginile) ca urmare a forţei de presare pe care o dezvoltă.

Folosirea preselor în procesul de producţie, a dus la reducerea preţului de cost al manoperei şi la uşurarea muncii. Alegerea preselor în funcţie de operaţia la care se folosesc, este determinată de forma presei propriu-zise şi a pernei (mesei) de lucru.

Organele de lucru (perna fixă şi perna mobilă) ale unei prese, pot fi cu suprafaţa de lucru plană, sau cu suprafaţa de lucru după forma pe care trebuie să o primească detaliul ce se prelucrează.

Astfel la presa pentru modelat întărituri, perna de lucru este bombată după forma piepţilor în sens pozitiv, iar presa mobilă are aceeiaşi formă, însă decupată negativ.

În mod asemănător, există prese pentru călcat partea superioară a pantalonului etc.

În cazul tratamentului umidotermic final se efectuează operaţii ca: presat, netezit, modelat şi aburit.

Operaţiile de călcat final se efectuează cu prese speciale, acţionate mecanic, pneumatic sau hidraulic.

Utilaje de călcat

Utilaje de călcat manual – Mese de călcat simple, cu dispozitive de aburire şi cu aspirator de abur.

a. Mesele de călcat pot fi:

• mese simple de călcat;
• masa de călcat cu abur;
• masa de călcat produse plane;
• masa de călcat produse tubulare;
• masa de călcat cu alimentare centrală;
• masa de călcat cu alimentare proprie;

b. Formele de călcat pot fi: portabile sau fixe.

Formele portabile se pot confecţiona din lemn, material textil sau alte materiale corespunzătoare. Pernele de călcat pot fi: simple sau perne de călcat pe suport.

Maşina de călcat poate fi simplă sau cu termostat. La maşinile de călcat cu termostat se realizează reglarea temperaturii cu ajutorul termostatului.

Maşina de călcat cu abur realizează o călcare cu abur difuzat uniform pe suprafaţa materialului. Alimentarea se realizeză individual sau la recipient. Maşina de călcat cu abur poate fi incalzită fără rezistenţă electrică, folosindu-se abur supraîncălzit la presiunea de 3-4 atmosfere. Caracteristicile de funcţioanare ale unei maşini de călcat încalzite cu abur sunt:

• asigurarea unui tratament umidotermic uniform pe toată suprafaţa materialului călcat;
• reducerea timpului de lucru prin eliminarea timpului de umezire manuală;
• eliminarea pericolului de ardere a materialelor prin reglarea temperaturii cu ajutorul termostatului.

Prese de călcat

Pot fi acţionate mecanic sau hidraulic. Sunt superioare maşinilor manuale de călcat şi sunt intrebuinţate la operaţiile de: presare, aburire, modelare şi netezire a semifabricatelor sau a produselor finite.

Clasificare:

a. Dupa poziţia organelor de lucru:

• prese orizontale : operaţia se execută in plan orizontal. Destinaţie: operatii de presare, modelare, aburire şi netezire a produselor şi semifabricatelor.
• prese verticale: operaţia se execută in plan vertical. Destinaţie: călcarea finală a confectiilor.

b. Dupa destinaţie:

• prese pentru călcat lenjeria;
• prese pentru îmbrăcaminte subţire;
• prese pentru imbrăcaminte exterioară.

c. În funcţie de sistemul de acţionare pot fi:

• manuale: acţionarea se face manual sau prin pedală;
• mecanice: acţionarea se face prin motor electric;
• pneumatice: acţionarea se face cu aer comprimat, alimentat de o sursa centrală.

3.4.2 Ambalarea produselor

Ambalarea si marcarea produselor textile

Datorita marii diversitati a produselor textile, se utilizeaza mai multe tipuri de ambalaje folosite pentru ambalarea  acestora cum ar fi:

• pungi de celofan, hartie extrafina;
• cutii de carton sau cutii din plastic.

Marcarea produselor textile

Marcarea produslor textile se face prin etichetare:

1. O eticheta din material textil ce se regaseste la interiorul confectiilor si care trbuie sa cuprinda:

• marimea produsului;
• compozitia fibroasa;
• informatii cu privire la intretinerea produsului.

2. O eticheta exterioara din carton sau material plastic ce se regaseste la exteriorul confectiilor si care trebuie sa cuprinda urmatoarele informatii despre produs:

• firma producatoare;
• culoare;
• model;
• numarul lotului din care face parte;
• talia;
• data fabricatiei;
• conformatia corpului.

Ambalarea confectilor din tricoturi este procedata de o impaturire care se executa conform indicatilor date de standarde si de norme tehnice. Ambalarea confectilor textile se face individual si colectiv. Ambalajul individual il constituie pungile din material plastic. Ambalajele colective contin de preferinta 5 sau multiplu de 5 bucati. Ca ambalaje colective se folosesc cutii de carton ondulat sau mucava, hartie de ambalaj sau lazi, sau se transporta pe distante mari.