Confecționer - Suport de Curs - 03
Un lucrător în industria confecţiilor trebuie să cunoască toate tipurile de unelte folosite şi să cunoască procesul tehnologic de execuţie a cusăturilor manuale şi mecanice. Această specializare are ca rezultat dobândirea competenţei de a lucra la maşinile de cusut folosite în industrie şi la confecţionarea şi repararea tuturor produselor textile din industrie.
Cuprinde în această structură etape de lucru şi operaţii prin care se realizează transformarea semifabricatelor în produse finite. Acest proces de transformare cuprinde mai multe părţi de realizare a produsului pentru a ajunge la rezultatul finit al unui produs. Fiecare produs este alcătuit din repere care în funcţie de importanţa lor în cadrul unui produs poate fi :
- Reper principal ;
- Reper secundar ;
3.1 Structura procesului de confecţionare
3.1.1 Structura generală a unui proces de producţie
Procesul tehnologic este o componentă a procesului de producţie şi cuprinde totalitatea operaţiilor prin care materiile prime se transformă în produs finit, în concordanţă cu cerinţele tehnico – economice impuse
- materiale de bază
- țesături
- tricoturi
- blănuri
- piele
- textile nețesute
- materiale auxiliare
- căptușeli
- ață de cusut
- furnituri
- garnituri
Ţesăturile
Ţesăturile sunt produse textile obţinute prin încrucişarea în unghi drept a două sisteme de fire: unul longitudinal, numit urzeala, iar celălalt transversal, numit bătătura.
Clasificarea țesăturilor
I. După natura materiei prime
A. Țesături din bumbac
Cracteristici
- se obtin din fire de bumbac 100% sau bumbac in amestec
- sunt usoare, subtiri
- au rezistenta buna la purtare
- sunt igienice
- au un grad ridicat de higroscopicitate
- se realizeaza in culori pastel, imprimate,cu dungi,carouri sau numai albite.
Utilizări
- Articole de imbracaminte : rochii, bluze, fuste, pantaloni, lenjerie de corp
- Articole pentru decoratiuni interioare :lenjerie de pat, feţe de masă, prosoape, stofe de mobila
- Articole sanitare : pansamente, tifon
B. Țesături din lână
Cracteristici
- se obtin din fire de lâna 100% sau lâna in amestec
- se realizeaza in culori uni,cu dungi, cu carouri,cu desene
- pot fi : subtiri, semigroase, groase
- au o buna higroscopicitate
- au capacitate de izolatie termica
- se pot modela prin călcare
- au rezistenta mare,elasticitate si capacitate de impaslire,comoditate la purtare
- au moliciune si flexibilitate
- au stabilitate dimensionala redusa.
Utilizări
- Articole de imbracaminte : bluze,rochii, costume, pantaloni, sacouri, pardesie, paltoane, jachete, pălării
- Articole pentru decoratiuni interioare : pături, covoare, stofe de mobila, cuverturi, draperii
- Articole tehnice : pâsla, curele de transmisie.
C. Țesături din in și cânepâ
Cracteristici
- se obtin din fire de in 100% sau tip in si fire de canepa 100% sau tip canepa
- au luciu slab
- sunt rigide
- au rezistenta buna la purtare
- se realizeaza in culori diferite, cu dungi, carouri, imprimeuri
- tesaturile din canepa sunt aspre
Utilizări
- Articole de imbracaminte: Rochii, bluze, pantaloni, cămăşi, huse, tapiterii, saci, prelate
- Articole decorative: fete de masa, prosoape, draperii, huse, cuverturi
- Articole tehnice : saci, prelate, panze de vele, curele de transmisie
- Tesaturile din canepa se folosesc la articole care nu necesita călcare.
D. Țesături din mătase
Cracteristici
- se obtin din fire de matase 100% sau in amestec
- sunt subtiri,fine,usoare,aluneca usor,au drapaj bun
- au capacitate de izolare termica redusa
- prin frecare se incarca cu electricitate statica
- se realizeaza in culori uni, cu dungi, carouri, cu diverse imprimeuri
Utilizări
- Articole de imbracaminte Rochii, bluze, pantaloni, camasi, fuste, cravate, esarfe, lenjerie, panglici
- Articole decorative :cuverturi, draperii
- Articole tehnice :parasute,benzi pentru masini de scris
- se pot folosi si cu rol de captuseli.
E. Țesături din fire sintetice
Cracteristici
- se obtin din fire sintetice
- au rezistenta mecanica ridicata
- sunt impermeabile,usoare,au luciu placut
- au elasticitate mare si rezistenta la sifonare
- sunt usor de intretinut – se spala usor,se usuca repede, călcatul este facultativ
- au rezistenta buna la intemperii
- nu sunt igienice (au higroscopicitate redusa)
- se incarca cu electricitate statica
- sunt impermeabile la aer (datorita densitatii porilor in tesatura)- produc fenomenul de transpiratie si sufocare care ingreuneaza purtarea
- in procesul de prelucrare a imbracamintei,nu se pot modela prin calcare,iar temperatura de calcare trebuie sa fie redusa si riguros respectata
- la coasere,acele masinilor se incalzesc usor si pot perfora tesatura
- au aspect frumos si se pot realiza in modele variate
Utilizări
- Articole de imbracaminte: rochii, bluze, camasi, jachete, costume pentru sport,lenjerie,panglici
- Articole decorative: cuverturi, draperii,huse
- Articole tehnice :filtre,prelate,suport pentru mase plastice,parasute
- se pot folosi si cu rol de captuseli
II. După destinație
- ţesături pentru îmbrăcăminte
- ţesături pentru prosoape, halate de baie
- ţesaturi decorative şi pentru tapiţerie
- ţesături pentru acoperiri de pardoseală
- ţesături pentru furniture/ tehnice
- ţesaturi pentru ambalaje/ articole de camping
III. După aspect
- Ţesături crude – nu sunt finisate
- Ţesaturi albite – au fost supuse operaţiei de albire
- Ţesături uni – se prezintă într-o singură culoare
- Ţesături imprimate – au desene complicate, cu un contur delimitat precis şi cu un colorit variat
- Ţesături cu efecte de culori – sunt obţinute din fire colorate în urzeală şi bătătură, cu dungi, carouri sau diferite figuri
- Ţesaturi cu bucle – firele formează bucle pe o parte sau pe ambele părţi a ţesăturii
- Ţesături scămoşate – prezintă un strat de fibre omogen, pe o parte sau pe ambele părţi
- Ţesături cu două feţe – nu există diferenţă de aspect între faţă şi dos, putând fi folosite pe ambele feţe
- Ţesături Jacard – ţesături cu desene foarte complicate, realizate prin modul de legare a firelor, combinat cu efecte de culori
Tricoturile
Tricoturile sunt produse textile obţinute prin buclarea succesivă sau simultană a unui fir sau a unui sistem de fire, transformarea lor în ochiuri şi înlănţuirea lor într-o anumită ordine.
Clasificarea tricoturilor
I. După natura materiei prime
- tricoturi din fire de bumbac şi tip bumbac
- tricoturi din fire de lână şi tip lână
- tricoturi din fire tip mătase
III. După structură
- tricoturi cu legături de bază cu legături: glat,patent,lincs
- tricoturi cu legături derivate obţinute prin combinarea a două sau a mai multor legături de bază de acelaşi tip
- tricoturi cu desene
II. După forma obţinută pe maşinile de tricotat
- tricoturi metraj:plane si tubulare
- tricoturi panouri (semifasonate) plane si tubulare
- tricoturi complete (fasonate).
IV. După destinație
- tricoturi pentru îmbrăcăminte: lenjerie de corp ,îmbrăcăminte exterioară
- tricoturi pentru articole decorative şi de uz casnic: perdele, draperii, cuverturi, feţe de masă,prosoape, tapiţerii etc
- tricoturi pentru articole tehnice: filtre, suport pentru înlocuitori din piele, plase pentru pescuit, ambalaje
- tricoturi pentru articole medicale implantabile ( proteze vasculare, valve cardiace, tendoane bandaje, pansamente,etc)
Materiale auxiliare
Clasificarea materialelor auxiliare
A. Căptușeli
- dublează detaliile, mărindu-le rezistenţa la purtare şi la şifonare;
- ajută la păstrarea în timp a formei detaliilor.
Exemple
- Atlaz: ţesătură lucioasă, plină, pentru paltoane, pardesie
- Serj: ţesătură din mătase artificială, pentru sacouri, pardesie
- Satin: ţesătură din mătase artificială,pentru jachete, taioare- femei
- Golf: ţesătură uşoară din fire sintetice, pentru pelerine de ploaie, bluze de vânt
- Alte ţesături; tafta, crep de china.
B. Întărituri
- măresc rezistenţa la purtare, la şifonare;
- contribuie la menţinerea formei produsului.
Tipuri
- Ţesute (pânza vatir, canafasul pânza tare, rosharul)
- Textile neţesute
- Folii sintetice
- Termofuzibile
C. Ața de cusut
- material auxiliar, folosit la asamblarea şi prelucrarea îmbrăcămintei
- alegerea aței de cusut se realizează în funcție de natura materialului, coloarea acestuia și operația tehnologică executată.
Uz
- Pentru cusături de asamblare
- Coaserea nasturilor şi a butonierelor
- Pentru cusături de însăilare
- Pentru scopuri tehnice şi medicale
- Pentru încălţăminte şi marochinărie.
D. Furnituri
- completează, întregesc şi ornamentează produsul confecţionat
Exemple
- Banda de protecţie
- Banda de retenţie
- Elasticul
- Rejansa
- Perniţe pentru umăr, vata
- Furnituri pentru încheiere, fixare, decorare: nasturi, fermoare, capse etc.
Procesul de confecţionare cuprinde etape de lucru care determină transfomări ale materiei prime, fiecare etapă divizându-se în operații.
Procesul de producție în confecții
3.2 Pregătirea operaţiei de confecţionare
Recepția și depozitarea materialelor
Aprovizionarea cu materiale textile se face ritmic în funcţie de necesităţile producţiei, aşa încât procesul de producţie să se desfăşoare continuu.
Defecte neadmisibile în materialul recepţionat:
- defecte provenite din ţesere sau tricotare: rărituri, fire lipsă în urzeală sau bătătură, fire neuniforme, găuri, nopeuri, şiruri sau rânduri de ochiuri strâmbe, ochiuri scăpate, lăţime neuniformă
- defecte de finisare: pete, vopsire neuniformă, imprimare neuniformă
- defecte de ambalare şi transport: rupturi, găuri, pete
În cadrul recepţiei materialele sunt verificate prin sondaj.
Materialele care corespund normelor tehnice sunt acceptate, iar cele necorespunzătoare sunt returnate către furnizor.
După efectuarea recepţiei se întocmeşte un document numit NOTA DE RECEPŢIE ȘI CONSTATARE în care se consemnează rezultatele controlului efectuat.
Materialele recepţionate se depozitează în magazia de materii prime ( depozit ) unde se completează fişele de magazie.
Fişa de magazie este un document de evidenţă a intrărilor, ieşirilor şi stocurilor de materiale din magazie (depozit).
Condiții de depozitare
- Materialele textile se aşează pe rafturi separate în funcţie de tipul acestora;
- Materialele textile, fiind încadrate în categoria produselor uşor inflamabile, se vor manipula şi depozita cu deosebită atenţie, cu respectarea strictă a măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor;
- Baloturile şi sacii cu materiale textile, precum şi deşeurile textile, se vor depozita în stive – de maxim 2 m înălţime – între care se prevăd spaţii de circulaţie de minimum 1 m lăţime;
- În depozit trebuie să se asigure circularea cu uşurinţă liber sau cu cărucioare;
- De asemenea trebuie să se asigure accesibilitatea la toate materialele depozitate;
- Stivele vor fi amplasate în aşa fel încât să nu blocheze tablourile electrice, uşile de acces şi de evacuare ale încăperilor, accesul la materialele de intervenţie, în caz de incendiu (hidranţi, panouri cu materiale de stingere, stingătoare etc.);
- Să se asigure iluminarea artificială, iar lumina naturală să fie indirectă;
- Trebuie să fie luate măsuri de prevenire a apariţiei rozătoarelor, moliilor sau altor dăunători;
- Depozitele se situează cât mai aproape de secţiile de croit;
- Personalul depozitelor va anunţa conducătorului locului de muncă, orice situaţie deosebită apărută în desfăşurarea activităţii depozitelor
- Spaţiile acestor depozite trebuie să corespundă cu volumul de materiale necesare;
- Pentru păstrarea în condiţii optime a materialelor, depozitele trebuie să fie ventilate, temperatura să aibă valori de 15 – 180 C, iar umiditatea trebuie să fie de 60 –65 %.
Pregătirea materialelor pentru croit
Această etapă asigură eliminarea posibilității ca materialele necorespunzătoare să intre în procesul de confecționare. Operațiile realizate sunt diferite în funcție de tipul materiei prime, dar și de condițiile de depozitare din magazii. De asemenea unele operații (sortarea, calculul loturilor) pot determina și o valorificare maximă a materiei prime.
Controlul – se realizează mai mult din punct de vedere calitativ pentru a cunoaște dimensiunile reale ale fiecărui balot. Se va acorda o atenție deosebită uniformității lățimii materialului din balot care poate avea o mare influență asupra operațiilor de croire. Sortarea este operația specifică țesăturilor și se concretizează în separarea baloturilor în funcție de diferențele de lățime și grosime constate.
Relaxarea este operația de odihnă a tricoturilor și pieilor în scopul revenirii acestora la dimensiunile inițiale. Timpul de relaxare este de minim 24 ore.
Șablonarea materialelor
Este operaţia de aşezarea şi conturare a şabloanelor pe suprafaţa materialului ce urmează a fi croit.
Metode de șablonare
- din punct de vedere al aşezării materialului
-
- pe material desfăcut
- pe material dublat.
-
- din punct de vedere al folosirii şabloanelor în funcţie de modele şi mărimi
-
- Şablonare simplă
- Şablonare combinată.
-
Procedee de sablonare
- Şablonare prin conturare
- Şablonare cu trafaretul
- Şablonare cu calculatorul.
Condiții tehnice la șablonare:
- respectarea firului drept indicat pe şablon în direcţia firului de urzeală din material
- respectarea indicaţiilor înscrise pe şablon ( ex : 2x, 3x )
- evitarea marginilor materialului
- nesuprapunerea şabloanelor
- respectarea desenului şi a flauşului din material la toate piesele componente
- folosirea raţională a materialului aşa încât pierderile de material să fie cât mai mici.
Şablonarea simplă – pe suprafaţa materialului se amplasează şabloanele unui singur produs
Şablonarea combinată – pe suprafaţa materialului se amplasează şabloanele a două sau mai multe produse de aceeași mărime sau mărimi diferite. Important este ca mărimile să se combine în aceeaşi proporţie.
Şablonarea pe material dublat – Materialul este dublat iar șabloanele se amplasează numai pe jumatate. Astfel de încadrari se folosesc pentru lațimi de material de 1,40-1,60m
Avantajul acestor încadrari constă în faptul că timpul de şablonare este mai mic şi detaliile decupate la croit sunt perechi. Aplicarea încadrarilor pe material dublat prezinta dezavantajul că există mai puţine posibilităţi de amplasare a şabloanelor iar deşeurilor din material sunt mai mari.
Şablonarea pe material desfăcut – Şabloanele se asează pe întreaga lătime a materialului, de câte ori scrie pe suprafaţa lor. Metoda încadrării pe materialul desfacut este des utilizata, rezultând o serie de avantaje economice. Prin aceasta metoda de încadrare, sabloanele au multe posibilitati de asezare si astfel rezulta mai putine deşeuri din material.
Dezavantajul: Timp mai mare de lucru.
Șpănuirea materialelor
Este operaţia de aşezare a materialului în straturi suprapuse cu lungimi şi lăţimi egale.
Șpănuirea poate fi:
- manuală;
- mecanică.
Maşina de şpănuit este formată din:
- partea fixă pe care se depun straturile de material sub formă de şpan;
- partea mobilă prevăzută cu mecanismele necesare care depun materialul pe masa de lucru.
Dispozitive folosite la operaţia de şpănuit :
- derulatorul de baloturi
- dispozitive de fixat şpanul
- dispozitivul de tăiat capătul şpanului
Condiții tehnice la șpănuire
- în cadrul aceluiaşi şpan se vor folosi materiale având aceeaşi lăţime
- formarea capătului de şpan se va face prin depunerea şi tăierea straturilor de material în mod egal, fără devieri de lungime a şpanului
- materialele flauşate se şpănuiesc cu sensul scămoşerii în aceeaşi direcţie
- straturile de material se depun în şpan fără a fi cutate sau tensionate
- materialele cu desene se asează în şpan corespunzător desenelor de pe foaia şablonată
- înălţimea şpanului nu trebuie să depăşească 15 mm
- numărul straturilor de material dintr-un şpan se stabileşte în funcţie de grosimea materialului precum şi de gradul de apretare şi gradul de alunecare al acestuia.
Scopul operaţiei este multiplicarea foii de şablon în funcţie de numărul produselor ce trebuie realizate.
Realizarea șpanului
Dimensiunile şpanului trebuie corelate cu cele ale încadrării. În caz contrar se obţin detalii subdimensionate.
Formarea capătului de şpan se face prin depunerea şi tăierea straturilor de material în mod egal, pentru ca prin suprapunerea acestora, să rezulte o linie dreaptă fără devieri de lungime a şpanului.
Corect
Incorect
Incorect
Formarea capătului de şpan
Fazele de realizare a șpanului
- Alimentarea mesei cu material;
- Derularea materialului;
- Măsurarea lungimii şpanului;
- Aşezarea foilor de material, în straturi suprapuse egale ca lungime şi lăţime;
- Tăierea foilor la capătul şpanului;
- Fixarea şpanului;
- Mașina de șpănuit automată realizează toate operațiile necesare realizării șpanului.
Croirea materialelor este etapa în care materia primă se transformă în semifabricate, care sunt reperele croite ale produsului confecționat.
Secționarea șpanului
Este operaţia de tăiere a şpanului în secţiuni mai mici pentru a putea fi transportat cu uşurinţă la maşina de decupat.
Secţionarea şpanului se execută cu maşini mobile de secţionat. Acestea pot fi mașini de secționat cu cuțit disc sau cu cuțit vertical.
Spanul se secţionează transversal,iar numărul secţiunilor este determinat de lungimea şi volumul şpanului.
Pentru păstrarea formei şpanului la secţionat, acesta se fixează prin puncte de coasere, cu cleme de fixare, sau se comprimă prin vacuumare.
Condiții tehnice la realizarea șpanului:
- Respectarea liniei de trasaj şi evitarea abaterilor de la traseul stabilit la şablonare
- Păstrarea poziţiei foilor de material în şpan şi evitarea înclinării acestuia
- Obţinerea unor secţiuni de şpan care să aibă mărimea accesibilă transportului la maşina de decupat
Decuparea detaliilor
Este operaţia de detaşare prin tăiere a detaliilor conturate pe şpan.
Decuparea se face prin depunerea şpanului pe masa de lucru şi conducerea acestuia pe linia de trasaj în faţa cuţitului.
Decuparea detaliilor din şpan se face de către personal cu calificare corespunzătoare.
Organul lucrător ce realizează tăierea şpanului în procesul decupării este cuţitul sub formă de bandă.
Condiții tehnice la decuparea detaliilor:
- Tăierea şpanului se va face pe linia de trasaj pentru a nu se modifica dimensiunile şi formele detaliilor
- La tăiere se vor decupa,în primul rand,detaliile mari şi apoi cele cu dimensiuni mici
- Şpanurile formate din materiale lucioase se vor fixa cu cleme speciale
- Detaliile decupate din şpan se aranjează în pachete pe mărimi de produse corespunzătoare.
Controlul, numerotare și formarea pachetelor
Detaliile decupate din şpan se verifică și se formează pachete pe mărimi de produse corespunzătoare şabloanelor utilizate. Pachete sunt transportate cu ajutorul cărucioarelor și depuse pe rafturi de unde sunt repartizate (pe baza unui bon de consum) la secția de confecționare.
Pregătirea detaliilor (rihtuire, numerotare, marcare) se efectuează în funcție de tipul materialului sau tipul procesului de confecționare.
Numerotarea detaliilor – constă în numerotarea tuturor detaliilor unui produs, cu acelaşi număr, în vederea confecţionării.
Formarea pachetelor – Constituirea pachetelor constă în împachetarea detaliilor componete produsului de confecţionat. La împachetare detaliile mari se aşază în exteriorul iar cele mici în interiorul acestora
3.3 Asamblarea produselor vestimentare
3.3.1 Tipuri de repere, prelucrarea acestora
Tehnologia de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte cuprinde în structura sa, etape de lucru şi operaţii de execuţie prin care se realizează transformarea semifabricatelor în produse finite.
Fiecare produs de îmbrăcăminte este este alcătuit din detalii (repere).
3.3.2 Operaţii de prelucrare şi asamblare
a. Operațiile de prelucrare a reperelor realizează prelucrarea separată a detaliilor principale și le asamblează cu reperele secundare ce-i aparțin.
Utilajele folosite
La prelucrarea detaliilor sunt utilizate mașinile de bază din confecții și anume mașinile simple de cusut cu unul și două ace și mașina triploc.
b. Asamblarea reperelor se succed într-o ordine logică și au drept scop reunirea prin coasere a reperelor principale în vederea constituirii produsului confecționat.
Utilajele folosite sunt aceleași de la operația de prelucrare, la care se adaugă și alte mașini alese în funcție de natura produsului, materia prima prelucrată, tehnologia de prelucrare.
c. Finisarea conferă produsului forma, aspectul și calitatea cerută prin proiectare. Operațiile de finisare sunt: coaserea butonierelor; nasturilor, execuție tiv , tratament umidotermic, curăţirea de aţe şi scame, controlul tehnic de calitate, etichetarea.
Ambalarea, depozitarea produselor finite. Ambalarea realizată în funcție de produs în scopul protejării, se depozitează în magaziile de produsele finite, în loturi comerciale, urmând a fi expediate către beneficiari.
Tipuri de cusături
În procesul de confecţionare a îmbrăcămintei, îmbinarea şi fixarea materialelor textile destinate îmbrăcămintei se realizează prin cusături.
A. Cusaturi manuale
Prin cusături manuale se înţelege procesul de îmbinare a materialelor textile, care se execută manual, cu unelte simple.
După felul punctelor de coasere şi al operaţiilor la care se aplică, cusăturile manuale se împart în:
- cusături punctate
- cusături feston
- cusături ascunse
- cusături ornamentale
- cusături de montat nasturi sau accesorii
a. Cusăturile punctate se formează cu ajutorul punctelor de coasere; în funcţie de formarea punctelor, aceste cusături pot fi:
- cu punctul înaintea acului
- cu punctul în urma acului
- cu punctul de tighel
- cu punctul în cruce
1. Punctul înaintea acului
Se realizează prin luarea pe ac a unei porţiuni de material şi lăsarea alteia libere, obţinându–se paşi de cusătură egali cu spaţii libere egale. Are acelaşi aspect pe faţă şi pe dos. Este uşor deşirabilă.
Utilizări:
- înseilarea detaliilor
- poziţionarea unor detalii secundare
- încreţirea unor detalii
- executarea semnelor largi, utilizate la transferarea semnelor cu cretă de pe un strat de material pe altul.
2. Punct în urma acului
Este o cusătură asemănătoare cu punctul înaintea acului. Pe partea opusă, cusătura punct în urma acului este formată din paşi aşezaţi în paralele, care se dublează reciproc la ambele capete.
Utilizări:
- înseilarea materialelor
- asamblarea detaliilor
3. Punctul tighel manual
Se realizează la fel ca şi cusătura punct în urma acului, dar paşii de cusătură sunt aşezaţi unul lângă altul, fără spaţii libere între ei. Este cea mai rezistentă cusătură manuală. Are, pe faţă, aspectul cusăturii tighel mecanic.
Utilizări:
- la asamblarea detaliilor de îmbrăcăminte. Este prima cusătură utilizată în acest scop
- la cusături ornamentale
4. Punct în cruce
Se realizează prin luarea pe ac a câtorva fibre din faţa materialului de bază şi a unei porţiuni de pas de cusătură din partea îndoită a acestuia.
Utilizări:
- la prinderea tivurilor
- la prinderea dosurilor de gulere
- la prinderea bezeţilor, etc.
b. Cusături feston
Sunt cusături de acoperire a marginilor tăiate pentru a opri destrămarea materialelor. Se poate aplica la operaţii de surfilat butoniere, găuri sau cheiţe, la marginea detaliilor necăptuşite, având punctul de coasere oblic sau punct de feston.
1. Surfilatul oblic
Se realizează prin depunerea firului de aţă oblic pe marginea tăiată a materialului, la distanţe de 4-5 mm şi adâncime de 3-4 mm.
Utilizări:
- la surfilarea materialelor care nu sunt uşor destrămabile
2. Surfilatul cu punct feston
Se realizează prin depunerea firului de aţă pe toată marginea tăieturii, prinzând cu acul bucla anterioară, obţinându-se o acoperire mai bună.
Utilizări:
- la surfilarea materialelor uşor destrămabile
3. Butonierele
Sunt tăieturi realizate în materialul de bază pentru închiderile cu nasturi. Au lungimea cu 2,3 mm mai mare decât diametrul nasturelui. Se acoperă cu punct feston cu paşii aşezaţi unul lângă altul şi având adâncimea de 1,5-3 mm.
Butonierele pot fi:
- simple
- întărite
Butonierele simple
Sunt deschizături festonate care se execută la îmbrăcămintea subţire şi lenjerie. Lungimea deschizăturii ce stabileşte în funcţie de mărimea nasturelui, depăşind diametrul acestuia cu 2-3mm.
Coaserea butonierei este asemănătoare cu surfilatul feston, înpunsăturile fiind apropiate, adîncimea festonuluieste de 1,5 – 3 mm,la capete se formează cheiţe care vor cuprinde întreaga lăţime a butonierei.
Butoniere întărite
Diferă de butonierele simple prin capătul de încheiere care este rotund.
Tăierea butonierei începe cu decuparea capătului rotund cu ajutorul unui poanson şi apoi se taie lungimea butonierei cu un cuţit sau o foarfecă.
Butoniera întărită se utilizează la taioare, pardesiuri, sacouri, paltoane.
c. Cusături ascunse
Pot avea rolul de modelare a detaliilor sau de formare şi fixare
1. Cusătura cu împânzire – este o cusătură ascunsă, în care unele detalii se dublează în scopul înaintării lor şi pentru a le imprima o anumită formă necesară produsului. Operaţia de împînzire se realizează prin suprapunerea a două sau trei straturi de pînză sau ţesătură şi coaserea lor astfel încît ţesătura de bază 2 să nu fie străpunsă, iar întăritura 1 să se coase în întregime prin firul de aţă 3. Paşii de cusătură diferă; în funcţie de grosimea ţesăturii: 12mm pe faţă iar cei de pe dos de 2-6 mm.
2. Cusătura durchent – este o cusătură ascunsă care se execută manual pe marginea produselor exterioare groase şi semigroase, se aplică la 12 cm de marginea cantului avînd distanţa între împunsături de 2-5 mm.
3. Cusătura ştaif – este o cusătură ascunsă folosită pentru încheierea şi ansamblarea detaliilor produsului.Se aplică la căptuşeli,gulere,etc.
d. Cusături ornamentale ( Garnituri manuale ) – sunt cusături care rezultă prin combinarea diferitelor puncte de coasere. Garniturile care se pot realiza sunt: ajurul şi broderiile.
Ajurul se realizează manual şi poate fi cu fire trase şi bride.
Broderiile sunt garnituri care se pot efectua: manual sau mecanizat cu gherghef.
Broderiile pot fi înpărţite în:
- broderii festonate – la care pe suprafaţa ţesăturii se aplică puncte de feston, după un desen stabilit.
- broderii decupate – se execută asemănător cu cele feston iar părţile nebrodate se decupează.
e. Cusături de montat nasturi şi accesorii
Nasturii şi accesoriile de încheiat se pot monta pe produs manual sau cu ajutorul maşinilor.
Coaserea nasturilor poate fi efectuată astfel :
- coaserea simplă- nasturele este fixat pe detaliul îmbrăcămintei cu aţă de cusut.
- coaserea cu piciorul – asemănătoare cu cea simplă cu deosebire că între nasturele 1 şi materialul 2 se formează un picior din aţă 3 care apoi este rulat pentru a se întări.
- coaserea nasturilor cu ureche ascunsă – se realizează prin montarea urechii nasturelui la straturile de material ce alcătuiesc detaliul produsului.
Coaserea copcilor – se face prin îngroparea straturilor de material şi apoi fixarea lui prin coasere.
Coaserea capselor – se face asemănător cu cea a copcilor cu deosebirea că acestea nu se introduc în material
B. Cusaturi mecanice
Caracteristici specifice
- au aspect estetic mai mare
- sunt mai uniform realizate
- se realizează mai rapid
- au o rezistenţă mai mare
- posibilitatea utilizării la diverse operaţii
a. Cusătura tighel mecanică
Caracteristici:
- Se realizează cu maşina simplă de cusut tighel prin împletirea a două fire de aţă, unul de la ac, altul de la suveică.
- Are paşii de cusătură aşezaţi unul lângă altul, egali între ei şi reglabili între 0 şi 4 (5) mm, simetrici pe faţă şi pe dos.
- Cusătura are aspect estetic şi rezistenţă dacă punctele de legătură între cele două fire se realizează la jumătatea grosimii straturilor de material asamblate. Aceasta se poate obţine prin tensionarea corectă a firelor.
În cazul în care firele nu sunt corect tensionate, respectiv unul dintre fire este mai tensionat, iar celălalt mai slab, se obţine o cusătură incorectă, inestetică şi nerezistentă.
Tighel înşirat pe dos
Tighel înşirat pe faţă
Cusătura tighel are trei forme:
1. Tighel simplu
Se realizează cu maşina simplă de cusut tighel. Este cea mai utilizată cusătură.
Utilizări:
- Pentru asamblarea detaliilor, fixarea cusăturilor, rezervelor de coasere, ornamentare, etc.
2. Tighel în paralel
Se realizează cu maşina simplă de cusut tighel în paralel, cu două ace. Este foarte eficientă, datorită posibilităţii de realizare a două sau mai multe cusături paralele deodată.
Utilizări:
- Pentru fixarea cusăturilor, rezervelor de coasere, beteliilor, găicilor, buzunarelor cu refileţi, etc.
3. Tighel în zig–zag
Se realizează cu maşina simplă de cusut tighel simplă, cu posibilitatea de deplasare laterală a acului.
Utilizări:
- Pentru surfilare sau tivirea căptuşelilor
b. Cusături feston
Sunt cusături de acoperire a marginilor tăiate pentru a opri destrămarea materialelor.
1. Cusătura de surfilare
Se realizează prin împletirea a 3 fire de aţă pe toată marginea tăieturii, cu maşina de surfilat, obţinându-se o acoperire foarte bună.
Utilizări:
- la surfilarea oricăror materiale
2. Butonierele
Sunt tăieturi realizate în materialul de bază pentru închiderile cu nasturi. Au lungimea cu 2,3 mm mai mare decât diametrul nasturelui. Se acoperă cu cusătura de surfilare cu paşii aşezaţi unul lângă altul şi având adâncimea de 1,5-3 mm.
Butonierele pot fi:
- Simple
- Drepte – Se realizează prin depunerea prin depunerea cusăturii de surfilare pe o latură a deschizăturii, cheiţă de întărire la un capăt, cusătura de surfilare pe cealaltă latură şi o altă cheiţă de întărire la celălalt capăt Sunt poziţionate vertical, nasturele sprijinindu-se într-o latură a butonierei. Se realizează cu maşini speciale de cusut butoniere simple, drepte. Utilizări: la îmbrăcămintea subţire: bluze, cămăşi, veste, pijamale, etc.
- Cu cap rotund – Se realizează prin depunerea cusăturii de surfilare pe o latură a deschizăturii, se continuă pe capul rotund al tăieturii, cusătura de surfilare pe cealaltă latură şi o cheiţă de întărire la capăt Sunt poziţionate orizontal, nasturele sprijinindu-se în capul rotund. Se realizează cu maşini speciale de cusut butoniere cu cap rotund. Utilizări: la îmbrăcămintea mai groasă: taioare, sacouri, pardesie, paltoane, geci, etc.
- Întărite – Se realizează la fel cu cele simple, dar se depune un fir de întărire (numit forpas) pe marginea tăieturii. Utilizări: La îmbrăcămintea foarte groasă.
c. Cusături ascunse
1. Cusătura de împânzire (pichir) – Se realizează cu maşini speciale de cusut ascuns, prin împletirea unui singur fir de aţă, având aceleaşi caracteristici ca şi cusătura manuală. Utilizări: Pentru prinderea întăriturilor de materialul de bază la piepţii de taioare, sacouri, etc.
2. Cusătura ştafir – Se realizează cu maşini speciale de cusut ascuns, prin împletirea unui singur fir de aţă. Utilizări: La prinderea tivurilor, bezeţilor, etc
d. Cusături elastice în lanţ
Sunt cusături mecanice destinate pentru îmbrăcămintea din tricoturi. Se caracterizează printr-o elasticitate mare, necesară asamblării îmbrăcămintei din tricoturi, care este la rândul ei elastică.
1. Cusătura elastică în lanţ cu un fir – Se realizează prin împletirea unui singur fir de aţă cu el însuşi, cu maşina specială de cusut în lanţ cu un fir. Are aspect de tighel simplu pe faţă si de lănţişor pe dos. Are dezavantajul că este deşirabilă. Utilizări: la asamblarea materialelor din tricoturi
2. Cusătura elastică în lanţ cu 2 fire – Se realizează prin împletirea a 2 fire de aţă, cu maşina specială de cusut în lanţ cu 2 fire. Are aspect de tighel simplu pe faţă si de lănţişor pe dos. Este mult mai rezistentă decât cea cu un fir. Utilizări: la asamblarea materialelor din tricoturi.
3. Cusătura elastică în lanţ cu 3 fire – Se realizează prin împletirea a 3 fire de aţă, cu maşina specială de cusut în lanţ cu 3 fire. Are aspect de tighel în paralel pe faţă si de zig-zag pe dos. Utilizări: la realizarea tivurilor la îmbrăcămintea din tricoturi.
4. Cusătura elastică în lanţ cu 9 fire – Se realizează prin împletirea a 9 fire de aţă, cu maşina specială de cusut în lanţ cu 9 fire. Are aspect de tighel în paralel pe faţă si de zig-zag pe dos. 8 fire realizează 4 tighele paralele, iar al 9-lea un zig-zag pe dos. Este o cusătură de acoperire. Utilizări: la realizarea tivurilor la îmbrăcămintea din tricoturi, sau la asamblarea cap la cap.
e. Coaserea nasturilor şi accesoriilor
Se realizează cu maşini speciale, automate sau semiautomate de cusut, prin împletirea a 2 fire de aţă.
C. Asamblări termochimice
Acestea se mai numesc impropriu si „cusături termochimice”, deoarece asamblează materiale textile, dar, de fapt, realizează acest lucru prin lipire. Se utilizează la prinderea întăriturii de materialul de bază.
Materiale utilizate:
- Materialul de bază
- Întăritura
- Adezivul – este o substanţă chimică cu proprietăţi de lipire. Se prezintă sub formă de:
- Granule
- Fire
- Pulbere
- Pastă
- Folii
Lipirea se realizează la cald, la temperaturi de 180 – 200 şi cu o presiune de 3 – 4 atmosfere.
Utilajele utilizate la lipire sunt:
- Fierul de călcat
- Prese de călcat
3.4 Finisarea produselor vestimentare
3.4.1 Operaţii de tratament umidotermic
Tratamentul umidotermic este procesul de prelucrare a confecţiilor textile, în condiţii de temperatură, umiditate şi timp. Se realizează pe tot parcursul procesului de confecţionare. Reprezintă 10-30% din totalul timpului destinat confecţionării unui produs, funcţie de complexitate şi materia primă.
Operaţiile umidotermice sunt diferite şi se deosebesc în funcţie de operaţia de călcat necesară procesului tehnologic şi în funcţie de produs (îmbrăcăminte exterioară, lenjerie, îmbrăcăminte de protecţie etc.). Prin acest proces fizicochimic ţesăturile suferă modificări ale dimensiunilor detaliilor în vederea formării şi modelării acestora după conformaţia corpului şi cerinţelor tehnologice.
Operaţiile procesului
- Netezirea – operaţie de călcare, pentru uniformizarea suprafeţei şi eliminarea denivelărilor determinate prin şifonare.
- Călcarea cusăturilor – fixarea prin călcare a rezervelor cusute mecanic.
- Presarea şi subţierea – operaţie de presare, aplicată îmbrăcămintei îmbinate prin cusături, care se dublează, formând margini îngroşate; Exemplu: presarea gulerului, reverelor, buzunarelor, marginilor produselor, mânecilor.
- Modelarea – produsele şi detaliile se modelează prin călcare; Exemplu: gulere, piepţi, umeri.
- Aburirea – umezirea prin călcare a detaliilor şi produselor confecţionate. Se aplică în faza finală, în scopul definitivării formei şi aspectului final al produsului. Se asigură un tuşeu plăcut, eliminarea tensiunilor şi luciul, apărut la operaţiile de călcare
Factorii determinanți ai procesului umidotermic
La operaţiile de călcat, ţesăturile sunt supuse procesului umidotermic, la care participă o serie de factori de valori determinate, în funcţie de ţesătura ce se prelucrează şi de specificul operaţiei (scăzut piepţi, descălcat cusături, întins anumite cusături etc.).
Principalii factori sunt: umiditatea, temperatura, presiunea, durata.
Umiditatea W. Umiditatea este cantitatea de apă necesară ţesăturii în procesul umidotermic şi poate fi de mai multe feluri:
Umiditatea chimică W1 se găseşte în compoziţia chimică a fibrei şi nu poate fi eliminată din ţesătură. Aceasta nu are un rol determinat în procesul umidotermic;
Umiditatea fizico – chimică W2 din ţesături este în funcţie de natura ţesăturii (fibrelor) şi de higroscopicitatea acesteia. Ţesăturile au cantităţi diferite de umiditate în funcţie de felul fibrei respective. Umiditatea fizico-chimică este absorbită de ţesătură din mediul ambiant;
Umiditatea mecanică W3 este cantitatea de apă care se adaugă în momentul executării operaţiilor de călcat. Această umiditate are un rol activ, deoarece prin adăugarea surplusului de apă, sub influenţa căldurii se obţine încălzirea mai rapidă a ţesăturii, iar fibrele trec din starea sticloasă în starea supraelastică.
Umiditatea mecanică se poate îndepărta din ţesătură tot pe cale mecanică (prin stoarcere, centrifugare, aspirare) sau pe cale termică prin încălzire producîndu-se evaporarea apei.
Mărimea umidităţii mecanice în tratamentul umido termic este în funcţie de natura ţesăturii, precum şi de specificul operaţiei de proces.
În funcţie de higroscopicitatea ţesăturii, se va adăuga mai multă sau mai puţină apă, ceea ce reprezintă umiditatea mecanică.
Umiditatea necesară ţesăturilor în procesul umidotermic, calculează prin relaţia:
W = W1 + W2 + W3,
în care:
- W1 este umiditatea chimică, în % ;
- W2 – umiditatea fizico – chimică, în %;
- W3 – umiditatea mecanică, în %.
Temperatura t. În procesul de prelucrare a ţesăturilor prin tratamentul umidotermic, în afară de umiditate, este necesară şi o anumită temperatură, care participă efectiv la prelucrarea ţesăturilor.
Această temperatură este determinată, la rîndul ei, de anumiţi factori, ca: natura ţesăturii, felul operaţiei (dacă se calcă cu fierul direct sau se pune o pînză protectoare), durata de expunere a ţesăturii la temperatură şi presiune etc.
În funcţie de natura ţesăturii, temperatura de lucru a procesului termic variază în anumite limite, după cum urmează:
- pentru ţesături de lână – t = 1500 – 2200;
- pentru ţesături de bumbac – t = 1100 – 1500;
- pentru ţesături de mătase – t = 900 – 1200;
- pentru ţesături de in şi cânepă – t = 1150 – 1500.
Pentru ţesături din fire sintetice t este în funcţie de natura firelor şi de proporţia de amestec cu alte fibre.
În general, acestea se expun la temperaturi mult mai scăzute decât fibrele obişnuite. Cu cât procentul de fibre sintetice este mai mare, cu atât temperatura trebuie reglată (scăzută) cu ajutorul termoregulatorului.
În funcţie de operaţia respectivă, temperatura în procesul de tratare umido-termică este diferită. Dacă se calcă fără pânza protectoare, temperatura fierului sau a presei trebuie să fie mai scăzută şi invers, dacă se foloseşte o pânză protectoare pentru a nu se arde ţesătura, atunci trebuie ca temperatura să fie mai ridicată. Desigur că durata de expunere a ţesăturii la presiune şi temperatură este diferită, după importanţa şi necesitatea executării operaţiei.
Presiunea p. Prin forţa de preesare pe suprafaţa ţesăturii se urmăreşte a se da o anumită formă produsului, de a se subţia anumite porţiuni de cusătură a detaliilor produselor. Presiunea pe unitatea de suprafaţă este în funcţie de modul cum se efectuează operaţia de călcat (manual sau cu ajutorul presei) şi de felul operaţiei (presat canturi, gulere, cusături etc.). Astfel sunt necesare presiuni diferite, cum ar fi:
- la operaţii de călcat simple – p = 0,15 – 0,5 Kgf/cm2;
- la operaţii de întindere – p = 0,5 – 1 Kgf/cm2;
- la operaţii de aburire – p = 0,5 – 5 Kgf/cm2;
- la operaţii de subţiere (presare) – p = 1,1 – 10 Kgf/cm2.
Durata T. Durata este timpul în care sunt expuse ţesăturile la tratamentul umidotermic şi este determinată de complexitatea operaţiilor respective. În funcţie de operaţiile ce se execută timpul de expunere poate fi :
- pentru operaţii de călcat – T = 5 – 20 s;
- pentru operaţii de întindere – T = 10 – 25 s;
- pentru operaţii de aburire – T = 5 – 10 s;
- pentru operaţii de presare – T = 20 – 30 s.
Aceşti timpi mai pot varia în funcţie de felul ţesăturii şi al compoziţiei sale (amestecul de fibre) precum şi în funcţie de necesităţile operaţiei respective.
Utilaje pentru operații umidotermice
În condiţiile producţiei industriale, modelarea pieselor se realizează cu utilaje speciale numite prese.
În general, presele sunt instalaţii pentru tratamentul umidotermic al îmbrăcămintei, care au o capacitate mare de producţie, dând lucru de calitate superioară (subţiază cusăturile şi marginile) ca urmare a forţei de presare pe care o dezvoltă.
Folosirea preselor în procesul de producţie, a dus la reducerea preţului de cost al manoperei şi la uşurarea muncii. Alegerea preselor în funcţie de operaţia la care se folosesc, este determinată de forma presei propriu-zise şi a pernei (mesei) de lucru.
Organele de lucru (perna fixă şi perna mobilă) ale unei prese, pot fi cu suprafaţa de lucru plană, sau cu suprafaţa de lucru după forma pe care trebuie să o primească detaliul ce se prelucrează.
Astfel la presa pentru modelat întărituri, perna de lucru este bombată după forma piepţilor în sens pozitiv, iar presa mobilă are aceeiaşi formă, însă decupată negativ.
În mod asemănător, există prese pentru călcat partea superioară a pantalonului etc.
În cazul tratamentului umidotermic final se efectuează operaţii ca: presat, netezit, modelat şi aburit.
Operaţiile de călcat final se efectuează cu prese speciale, acţionate mecanic, pneumatic sau hidraulic.
Utilaje de călcat
Utilaje de călcat manual – Mese de călcat simple, cu dispozitive de aburire şi cu aspirator de abur.
a. Mesele de călcat pot fi:
- mese simple de călcat;
- masa de călcat cu abur;
- masa de călcat produse plane;
- masa de călcat produse tubulare;
- masa de călcat cu alimentare centrală;
- masa de călcat cu alimentare proprie;
b. Formele de călcat pot fi: portabile sau fixe.
Formele portabile se pot confecţiona din lemn, material textil sau alte materiale corespunzătoare. Pernele de călcat pot fi: simple sau perne de călcat pe suport.
Maşina de călcat poate fi simplă sau cu termostat. La maşinile de călcat cu termostat se realizează reglarea temperaturii cu ajutorul termostatului.
Maşina de călcat cu abur realizează o călcare cu abur difuzat uniform pe suprafaţa materialului. Alimentarea se realizeză individual sau la recipient. Maşina de călcat cu abur poate fi incalzită fără rezistenţă electrică, folosindu-se abur supraîncălzit la presiunea de 3-4 atmosfere. Caracteristicile de funcţioanare ale unei maşini de călcat încalzite cu abur sunt:
- asigurarea unui tratament umidotermic uniform pe toată suprafaţa materialului călcat;
- reducerea timpului de lucru prin eliminarea timpului de umezire manuală;
- eliminarea pericolului de ardere a materialelor prin reglarea temperaturii cu ajutorul termostatului.
Prese de călcat
Pot fi acţionate mecanic sau hidraulic. Sunt superioare maşinilor manuale de călcat şi sunt intrebuinţate la operaţiile de: presare, aburire, modelare şi netezire a semifabricatelor sau a produselor finite.
Clasificare:
a. Dupa poziţia organelor de lucru:
- prese orizontale : operaţia se execută in plan orizontal. Destinaţie: operatii de presare, modelare, aburire şi netezire a produselor şi semifabricatelor.
- prese verticale: operaţia se execută in plan vertical. Destinaţie: călcarea finală a confectiilor.
b. Dupa destinaţie:
- prese pentru călcat lenjeria;
- prese pentru îmbrăcaminte subţire;
- prese pentru imbrăcaminte exterioară.
c. În funcţie de sistemul de acţionare pot fi:
- manuale: acţionarea se face manual sau prin pedală;
- mecanice: acţionarea se face prin motor electric;
- pneumatice: acţionarea se face cu aer comprimat, alimentat de o sursa centrală.
3.4.2 Ambalarea produselor
Ambalarea si marcarea produselor textile
Datorita marii diversitati a produselor textile, se utilizeaza mai multe tipuri de ambalaje folosite pentru ambalarea acestora cum ar fi:
- pungi de celofan, hartie extrafina;
- cutii de carton sau cutii din plastic.
Marcarea produselor textile
Marcarea produslor textile se face prin etichetare:
1. O eticheta din material textil ce se regaseste la interiorul confectiilor si care trbuie sa cuprinda:
- marimea produsului;
- compozitia fibroasa;
- informatii cu privire la intretinerea produsului.
2. O eticheta exterioara din carton sau material plastic ce se regaseste la exteriorul confectiilor si care trebuie sa cuprinda urmatoarele informatii despre produs:
- firma producatoare;
- culoare;
- model;
- numarul lotului din care face parte;
- talia;
- data fabricatiei;
- conformatia corpului.
Ambalarea confectilor din tricoturi este procedata de o impaturire care se executa conform indicatilor date de standarde si de norme tehnice. Ambalarea confectilor textile se face individual si colectiv. Ambalajul individual il constituie pungile din material plastic. Ambalajele colective contin de preferinta 5 sau multiplu de 5 bucati. Ca ambalaje colective se folosesc cutii de carton ondulat sau mucava, hartie de ambalaj sau lazi, sau se transporta pe distante mari.