9.1. Bazele Contabilității

Contabilitatea este, practic, limbajul codificat al afacerilor, la baza căruia stă etalonul monetar, care cuantifică orice activitate, de așa manieră încât ea să poată fi înregistrată și standardizată într-o formă concentrată.

Aceasta presupune înregistrarea, evaluarea, gestiunea și controlul activelor, capitalurilor proprii și al datoriilor, precum și al rezultatelor obținute.

Obiectul contabilității îl reprezintă evidența, calculația și controlul, în expresie valorică, a stării și mișcării patrimoniului, cu indicarea destinației și sursei lor de proveniență, a mijloacelor economice, a proceselor economice, precum și a rezultatelor financiare.

Clasificarea contabilității

• contabilitatea curentă, care cuprinde lucrările ce se efectuează zi de zi, pe parcursul perioadei de gestiune și
• contabilitatea periodică, care se realizează la sfârșitul perioadelor de gestiune.

Procedeele Metodei Contabilității

Procedee specifice metodei contabilității:

• contul
• bilanțul
• balanța de verificare

Procedee comune cu alte discipline, cum ar fi:

• documentele
• evaluarea
• calculația
• inventarierea

Principalele sisteme adoptate în practică sunt cele în partidă simplă și în partidă dublă.

În Romania, la ora actuală, contabilitatea este organizată în sistem dualist, informația fiind clasificată astfel:

• Informație contabilă financiară (publică sau generală), destinată utilizatorilor externi (acționari, investitori, salariați, creditori, administrația financiară, publicul larg).
•  Informație contabilă de gestiune destinată utilizatorilor interni (conducerea întreprinderii). Contabilitatea internă de gestiune se organizează de fiecare unitate patrimonială în funcție de specificul activității ei și de necesitățile proprii.

Contabilitatea financiară sau generală are caracter obligatoriu pentru toate unitățile patrimoniale.

Informația contabilă financiară este cuprinsă în situațiile financiare de sinteză:

• bilanț
• cont de profit și pierdere
• situația modificărilor capitalului propriu
• situația fluxurilor de trezorerie
• politici contabile și note explicative
• Informația contabilă de gestiune este nestandardizată, uneori și nemonetară (în etalon natural-metri cubi, kilograme, metri lineari), și cuprinde informații despre costul unitar al produselor, profitul pe produs sau tendințele pe care le au costurile în funcție de volumul activității, având ca scop calcularea unor indicatori de eficiență, de productivitate, de rotație a stocurilor, foarte utili managerilor atunci când iau decizii.

Obiectul de studiu al contabilității este PATRIMONIUL, format din totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică, aparținând unei persoane fizice sau juridice, precum și bunurile la care se refera.

Bunuri economice =  Drepturi + Obligații
evaluabile în bani            evaluabile în bani

Toți agenții economici au OBLIGATIVITATEA să organizeze și să conducă contabilitatea proprie Conform LEGII   Nr. 82 din 24 decembrie 1991 (Legea Contabilității)

“Art. 1

Societățile comerciale, societățile/ companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare- dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația sa organizeze și sa conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activității.

Art. 7

(1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligația s efectueze inventarierea general a elementelor de activ și de pasiv deținute la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege.”

Metoda contabilității se bazează pe dubla reprezentare a patrimoniului, dubla înregistrare a operațiilor economice și financiare și pe calculele periodice de sinteză (balanțe de verificare, bilanț, cont de profit și pierdere etc.).

9.2. Instrumentele Contabilității

Balanța de verificare

Balanța de verificare este un procedeu specific metodei contabilității, care realizează legătura între informațiile înregistrate în conturi și bilanț. Informațiile cuprinse în balanța de verificare se referă la volumul modificărilor care au avut loc în structura patrimoniului, atât în perioada curentă cât și cumulat.

Balanța de verificare este, practic, un tablou enumerativ al tuturor conturilor din Cartea-Mare, care furnizează informații în legătură cu soldurile inițiale și finale, rulajele, totalul sumelor, la data întocmirii ei. Ea este un instrument de sinteză a informațiilor reflectate în conturi la un anumit moment (luna, trimestru, semestru, an).

Balanța de verificare cu patru serii de egalități are opt coloane, respectiv, doua coloane perechi pentru total sume precedente sau solduri inițiale (TSPD și TSPC sau SID și SIC), doua coloane perechi pentru rulaje (RD și RC), doua coloane perechi pentru totalul sumelor (TSD și TSC) și doua coloane perechi pentru solduri finale (SFD și SFC).

Cele patru egalități sunt:

SID = SIC; RD = RC; TSD = TSC; SFD = SFC

Bilanțul

Bilanțul este un instrument specific metodei contabilității, care evidențiază la un anumit moment în timp, pe baza principiului dublei reprezentări, în expresie valorică, echilibrul dintre mijloacele economice și sursele lor de finanțare precum și rezultatele obținute ca urmare a investirii, consumării și reproducției capitalului. Mai simplu spus, prin bilanț se constată ceea ce, la un anumit moment în timp, unitatea posedă (activ) și datorează (capitaluri proprii și datorii).

Activul reflectă mijloacele economice sub forma lor fizică, concretă, precum și drepturile de creanță.

Pasivul, în schimb, vede patrimoniul sub prisma relațiilor în care se află subiectul patrimoniului cu valorile care fac parte din activ, respectiv sursele acestuia (proprii și străine).

Principalele elemente ale bilanțului sunt:

• activele
• capitalul propriu
• datoriile

Bilanțul reflectă, conform schemei simplificate de mai jos:

• în activ, bunurile economice ordonate după principiul lichidității;
• în pasiv, modul de finanțare al bunurilor economice, ordonate după principiul exigibilității.

Pentru a facilita lectura bilanțului, informațiile sunt prezentate în mod sintetic; pentru detalii cititorul bilanțului trebuie să consulte notele la situațiile financiare, care îl ajută să poată cunoaște compoziția activelor, datoriilor și capitalurilor sau riscurile recunoscute de conducerea întreprinderii.

Activele sunt resurse controlate de întreprindere, care provin din evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze avantaje economice viitoare (beneficii, fluxuri de trezorerie).

ACTIVUL

Cuprinde totalitatea bunurilor economice de care dispune entitatea economică, clasificate în active imobilizate și active circulante.

De asemenea activul înglobează și cheltuielile în avans.

Activul evidențiază destinația și lichiditatea bunurilor economice (capacitatea lor de transformare in bani).

PASIVUL

Reflectă sursele de finanțare a bunurilor economice, adică a activelor. Din punct de vedere economic clasificarea se face în capitaluri și datorii (financiare și de exploatare), iar din punct de vedere financiar valorile se grupează în funcție de exigibilitatea (termenul de plată) al lor în capitaluri permanente, pe termen lung și datorii pe termen scurt.

Finanțarea proprie a activului se referă la contribuția directă a titularului de patrimoniu prin aportul la capital, fie ca este capital individual (în cazul micilor comercianți sau a unităților cu asociat unic), ori capital social (în cazul societăților comerciale) sau autofinanțare (capitalizarea profitului).

Finanțarea străină a activului este asigurată de credite bancare, cumpărări de obligațiuni, creditele comerciale).

Ca atare, pasivul se divide în capitaluri proprii, rezerve și datorii.

Există patru tipuri principale de modificări bilanțiere:

• Operații economice și financiare care produc modificări numai în structura activului, în sensul creșterii unui element și concomitent și cu aceeași sumă se micșorează alt element, fără ca totalul activului să se modifice.
• Operații economice și financiare care produc modificări numai în structura pasivului, în sensul creșterii unui element și concomitent și cu aceeași sumă se micșorează alt element, fără ca totalul pasivului să se modifice.
• Operații economice și financiare care produc modificări concomitent și cu aceeași sumă atât în structura cât și în volumul activului și pasivului în sensul creșterii unui element de activ și a unui element de pasiv, totalul bilanțului modificându-se și el în același sens, dar menținându-se egalitatea bilanțieră;
• Operații economice și financiare care produc modificări concomitent și cu aceeași sumă atât în structura cât și în volumul activului și pasivului în sensul scăderii unui element de activ și a unui element de pasiv, totalul bilanțului modificându-se și el în același sens, dar menținându-se egalitatea bilanțieră.