5.1. Piața

Definirea pieței

Este mai întâi de toate “un spațiu economic” care are la bază raporturile ce se stabilesc între cerere și ofertă, între consumatori și producători, fiind în esență un ansamblu de raporturi de schimb.

Piață hotărăște ce să se producă, cât să se producă și ce preț poate fi cerut.

Pe fiecare dintre acestea există interlocutori: lucrători, finanțatori, clienți, furnizori, concurență, sindicate, între care se stabilesc raporturi diferite de muncă, de împrumut, de achiziție, de vânzare, de colaborare, de confruntare.

În literatura economică se întâlnesc foarte multe definiții ale pieței, în funcție de orientarea scolii sau a curentului de gândire economică și în special a aspectelor economice care se doresc a fi evidențiate.

În general, prin piață se înțelege întâlnirea la un anumit moment dat și într-un anumit loc al consumatorului, a nevoilor și dorințelor sale, exprimate prin cerere, cu posibilitățile producătorului exprimate prin oferta. Acest angrenaj naște un preț și un nivel cantitativ de tranzacție, de schimb.

Prin activitatea desfășurată, organizația urmărește să-și îmbunătățească poziția deținută pe piața la un moment dat. Realizarea acestui obiectiv presupune definirea clară a pieței și precizarea raporturilor în care se afla întreprinderea față de ceilalți concurenți.

Tipuri de piață

Principalele forme de piață sunt:

Piața de mărfuri

Pe aceasta piață se întâlnesc, în principal bunuri pentru consum și bunuri pentru investiții. Cele două tipuri de piețe au caracteristici comune, dar și diverse. Concurența acționează prin preț, calitate, ofertă, cerere.

Piața serviciilor, care include prestațiile executate de întreprinderi.

Și serviciul este o marfă, el având caracteristicile acesteia, dar și unele aspecte particulare (relație directă între furnizor și client, intangibilitatea serviciilor etc.). Concurența apare din tariful practicat, structura și calitatea serviciilor.

Piața capitalurilor, care include operațiile de credit și cele cu hârtii de valoare (acțiuni și obligațiuni). Concurența se manifesta prin rata dobânzilor practicate, dividendul asigurat la acțiuni, dobânda pentru obligațiuni, raportul dintre cererea și oferta de hârtii de valoare.

Piața forței de muncă, cuprinde cererea și oferta de resurse umane. Concurența depinde de șomajul existent și calificarea forței de muncă. Concurența stimulează pregătirea profesională și utilizarea corespunzătoare a acestei resurse.

Piața valutară, care include relațiile de schimb dintre diverse valute. Competitivitatea rezultă din cursul de schimb care, la rândul lui, reflectă nivelul de dezvoltare economică a țării și permite o competitivitate pe piața internațională.

Piața are un rol hotărâtor în alocarea și utilizarea resurselor ca și în organizarea, gestionarea și reglarea economiei naționale și presupune existenta și respectiv funcționarea simultană a mai multor tipuri de piață.

5.2. Componentele care definesc piața

Consumatorii, respectiv utilizatorii, constituie componenta cea mai importanta a pieței, având în vedere că ei exercită în toate cazurile o influență directă asupra vânzărilor unui produs. Natura și caracteristicile acestora sunt foarte variate in funcție de sectorul de activitate.

De exemplu, pentru produsele și serviciile de larg consum (alimentare, de locuit, de odihnă, de transport) consumatorii, respectiv utilizatorii care se constituie în așa-ziși clienți finali, sunt formați din indivizi sau menaje (gospodarii familiale); pentru produsele și serviciile industriale (materii prime, semifabricate, echipamente industriale) clienții finali sunt întreprinderile sau organizațiile susceptibile de a le cumpăra.

Cumpărătorii unui produs, în anumite cazuri, se confunda cu consumatorii. Este, de exemplu, cazul pentru țigarete. Dar în multe situații cele două categorii nu se regăsesc cu exactitate. Astfel, in cazul deodorantelor pentru bărbați, cumpărătorii sunt adesea soțiile.

Prescriptorii, reprezintă acei componenți ai pieței care nu consumă și nici nu cumpără un produs sau serviciu ci doar dau sfaturi în legătură cu consumul, respectivă utilizarea acestuia.

Astfel, arhitecții exercită influență asupra societăților de construcții când se pune problema alegerii materialului și echipamentelor ce vor fi puse în opera. Uneori este vorba nu numai de sfaturi, ci și de prescripții, imperative cărora cumpărătorul trebuie să se conformeze. De exemplu, produsele farmaceutice vândute pe baza de rețetă se prescriu de către medici.

Distribuitorii, sunt cei care își găsesc locul între producători și consumatori și cuprind: angrosiști, detailiști, negociatori. Ei nu sunt însă intermediari pasivi, ci exercita, in general, o mare influenta asupra consumatorilor, fie prin alegerea produselor pe care le vor vinde, fie prin prezentarea și promovarea acestor produse, fie prin rolul de sfătuitori pe care-l joacă adesea pe lângă cumpărători (farmaciști, opticieni).

Distribuitorii constituie deci, în special pentru întreprinderile producătoare de bunuri de larg consum, o componenta importanta a pieței.

Producătorii concurenți, influențează volumul vânzărilor, unei întreprinderi în special prin comportamentul lor în materie de politica de gama de produse oferite, de prețuri practicate, de comunicații și de distribuție.